Sinaxar ortodox: Sfîntul Vasilie Mărturisitorul

Sinaxar romano-catolic: Sfîntul Roman

Dacă cineva va primi în urechi cuvintele celui ce l-a scîrbit,
împletește asupra lui o mulțime de gînduri și-și vrăjmășește sufletul
lui ca dracii. Și unul ca acesta se vatămă foarte tare pe sine. Iar de
nu va pomeni pe Doctorul Iisus, nu-i ajunge toată vremea să
gîndească la unele ca acestea. De ce grăiești și împletești gînduri
împotriva lui, și nu-l socotești mai degrabă pe el doctor, care-ți arată
rănile și te vindecă? Și ești dator mai ales să-i mulțumești și să-l
socotești ca pe un doctor trimis de Hristos. Iar dacă nu-ți vei
schimba răutatea, ci, petrecînd astfel, vei împleti gînduri împotriva
lui, Domnul Dumnezeu nu mai are ce să-ți facă. Și pătimind așa ți se
face durere și greutate în suflet; și de nu ar fi fost durere, n-ar fi fost
nici pătimire. Și ți se cuvine să mulțumești fratelui, căci prin el, ți-ai
cunoscut neputința. Deci, primește mustrările de la el ca pe niște
ierburi tămăduitoare trimise de la Iisus. Iar dacă nu numai că nu-i vei mulțumi, ci vei împleti și gînduri împotriva lui, apoi âi spui cam așa lui Hristos: „Nu vreau să primesc leacurile Tale! Nu vreau să fiu
vindecat de Tine, ci vreau să putrezesc în rănile mele și să ascult
de diavoli!” Și ce să mai facă Domnul cu tine?”
Viața omului este o cale de la naștere și pînă la ceasul sfîrșitului. Calea aceasta poate fi strîmtă ori largă. Calea cea strîmtă este îngrădită prin hotarele legii lui Dumnezeu, care nu ne lasă să ne abatem nici la dreapta, nici la stînga. Calea cea largă a stricat îngrădirea legii lui Dumnezeu, și ne dă libertatea să umblăm, rătăcindu-ne după voința noastră. Calea cea strîmtă este împresurată de întristări, nevoi, izgoniri, necinstiri și batjocuri. Cea lată, leapădă toate acestea și se lărgește mereu, prin veseliile lumii acesteia. Chiar la intrarea căii celei strîmte, stă crucea și, împreună cu ea, smerenia, lepădarea de sine, blîndețea și toată fapta bună, lucruri care pe dinafară sînt fără strălucire, dar, pe dinăuntru, sînt pline de frumusețe. Iar pe calea cea lată stă iubirea de bani, răutatea și tot păcatul care, pe dinafară, este dulce și îngîmfat, iar, pe dinăuntru, amar și urît mirositor. Pe calea cea strîmtă, postul, pe cea lată beția; pe calea cea strîmtă înfrînarea trupului, pe cea lată, plăcerea trupului. Pe cea strîmtă, lacrimile, pe cea lată dănțuirea. Pe cea strîmtă, suspinarea, pe cea lată veselia și jocul. Pe cea strîmtă, curăția, pe cea lată, desfrînarea. Iar cel care hotărește este omul, singurul în măsură să aleagă. (Constantin GHERASIM)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!