Sinaxar ortodox: Sfîntul Vucol, episcopul Smirnei

Sinaxar romano-catolic: Sfîntul Paul Miki

Cînd viața ni se pare apăsătoare, cînd sîntem aproape să ne sfîrșim din pricina întristării exilului, să ridicăm ochii și să privim aurora izbăvirii noastre; căci de s-ar și strica omul nostru cel din afară, dar cel din dinăluntru se înnoiește din zi în zi. Să așteptăm și să suferim în pace: ora repausului se apropie. „Pentru că cea curînd trecătoare ușurare a necazului nostru, cu covîrșire întru covîrșire, veșnică greutate a măririi lucrează”. Ce înseamnă puțină osteneală și puțină trudă pe pămînt? Noi trecem, căci n-avem aici cetate veșnică. Iisus a mers înainte spre a ne găti loc în casa Părintelui Său; apoi va veni și ne va lua cu Dînsul, ca unde El este și noi să fim”. O, Iisuse, Mîntuitorul meu! „în ce chip dorește cerbul spre izvoarele apelor, așa dorește sufletul meu spre Tine, Dumnezeule.” (Psalmul XLI, 2). Vino, Iisuse, nu întîrzia: departe de Tine, noi ședem întru întuneric și în umbra morții. Grăbește-te, Doamne; strălucește asupra noastră lumina feței Tale, ca să ne călăuzească către Ierusalimul cel ceresc, la picioarele tronului mielului. Acolo, în răpirea dragostei, în fericirea nemuritoare a bucuriei, cetele prea fericiților amestecate cu cetele îngerilor, laudă pe Dumnezeu cel întrei sfînt. Iar eu, Doamn, la rîul Vavilonului, am plîns, aducîndu-mi aminte, de Sion. Mîngîe-te, suflete al meu, pleacă urechea ta, oare nu auzi în depărtare ca un murmur care vestește Mirelui? „încă puțin și tu âl vei vedea”; încă puțin și nimic nu va mai putea vreodată a te despărți de El. (Constantin GHERASIM)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!