Sinaxar ortodox: Sfîntului și dreptului Simeon

Sinaxar romano-catolic: Sfințili Blaziu și Ansgar

Ce e omul părăsit lui însuși, spiritul său lipsit de orînduială, dorințelor sale și plăcerilor sale? Sclav rătăcit ispitelor diferite care-l amăgesc rînd pe rînd, sclav dorințelor și obiectivelor dorințelor sale. Oare există o sclavie mai adîncă decît aceasta?
Spiritul omului se duce și vine fără să se odihnească niciodată și inima e răpită de aceeași nestatornicie. Deci, aceste schimbări ce răsar pe neașteptate în noi, cîteodată fără voia noastră, sînt sau ispite ce trebuie să le combatem, sau necazuri pe care trebuie să le îndurăm, sau încercări cărora trebuie să ne supunem cu umilință. Și pentru toate acestea e necesar de a lucra, fără răgaz, spre a curăți voința noastră, care singură atîrnă de noi; altminteri vom cădea foarte curînd sau în păcat, sau în tulburare, sau în amîndouă acesea deodată. Cel ce voiește în adevăr să fie al lui Dumnezeu și să nu fie decît al Lui, nu se teme de loviturile iadului, pentru că știe că el e neînvins în acel ce-l întărește, el nu se întărîtă contra lui însuși, privește cu liniște neajunsurile și neputințele sale, întru care se laudă ca Apostolul Pavel, pentru că ele perfecționează virtutea și adaugă la prețul biruinței. Și dacă Dumnezeu îl încearcă, el se umilește, se recunoaște nevrednic de mîngîierile sale și îmbrățișează cu dragoste crucea ce-i e prezentată. Linștit pe această cruce, în întristare, în suferință, el n-are decît acest cuvînt și aceasta îi e de ajuns: Spre Tine, Doamne, am nădăjduit și nu mă voi rușina în veac. (Constantin GHERASIM)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!