Sinaxar ortodox și romano-catolic: întîmpinarea Domnului

Cea mai mare parte din oameni, stăpîniți de primele impresii, făptuiesc fără să întrebe pe Dumnezeu, și-și petrec viața căindu-se seara de ceea ce au făcut dimineața. Trebuie să lucrăm necontenit spre a învinge o slăbiciune atît de vrednică de plîns, silindu-ne a ne împotrivi mișcărilor necugetate ce se produc în noi. Cel ce nu e stăpîn pe sine, merge spre o mare primejdie; în fiecare minut el e gata să cadă. Trebuie să ne obișnuim a voi, a ne înfrîna închipuirea ce răpește sufletul, a supune inima și dorințele sale unei reguli neschimbate. însă ce vom face noi, sărmanii neputincioși, de nu vom fi ajutați! De la noi înșine nu putem nimic. „Domnul este întărirea noastră” (Psalm 17, 2). Să-l rugăm deci cu credință, să-L rugăm neîncetat: „piatra celui smerit străbate cerul”.
în lucrările omenești e o groaznică primejdie pentru suflet, cînd el nu veghează asupră-și cu luare aminte. Nu vorbim de ispitele interesului, atît de vii și atît de felurile și care sfîrșesc de obicei prin a slăbi conștiința. Atunci chiar cînd ele nu produc acest trist rezultat, usucă inima, preocupă spiritul, îl întorc de la Dumnezeu și de la marea cugetare a mîntuirii. în afaceri e totdeauna ceva care grăbește, care nu poate admite întîrziere; și sub acest pretext, fără un anumit plan, prin singura atragere a ocupațiilor ce omul își face, se depărtează, puțin cîte puțin, de îndeletnicirile ce hrănesc pietatea, citirea cărților sfinte, rugăciunea, datoriile necesare ale religiunii și astfel viața se strecoară plină de proiecte, de griji, de osteneli, uitînd singurul lucru trebuitor. Bolile chiar nu-l împiedică; nici un semn nu e ascultat. în sfîrșit, moartea vine, apucă pe acest om, îl înfățișează Judecătorului care-l întreabă: Ce ai făcut tu cu timpul ce ți-am dat?” (Constantin GHERASIM)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!