Sinaxar ortodox și romano-catolic: Sfîntul Apostol Andrei

Veacul nostru nu este un veac al postului, ci al răbdării și al bolilor.
Dacă vom lua asupra noastră un post aspru și peste puterile
noastre, atunci pur și simplu nu vom fi în stare să-l ținem. Noi avem
nevoie de un post lăuntric, pentru a ne înfrînge pe noi înșine și
pentru a deveni blînzi, smeriți și răbdători. Dacă Domnul ne îngăduie
să suferim, trebuie să primim aceasta cu smerenie. Căci ceea ce
este îngăduit de Domnul, trebuie primit ca din mîna Lui și trebuie să
răbdam tot. Adevăratul post este atunci cînd omul suportă cu
răbdare și fără supărare toate atacurile și jignirile, considerînd că le-a
meritat pe bună dreptate. Pentru ce? Pentru viața pe care a avut-o
în trecut și pentru tinerețea ușuratică. Mîndria noastră este
asemenea unei fiare care, dacă este atinsă oricît de ușor, atunci
este gata să sară și să-și sfîșie pe toți. Dar este de datoria ta să
împingi și să nu o lași să iasă. Chiar dacă cineva te-a supărat și te-a
mîniat și-ți dorești să-i zici tot ceea ce crezi despre el, atunci
procedează astfel și spune-i mîndriei tale: „Stai acolo și nu ieși!” Și-n
loc să-i răspunzi cu brutalitate, tu, dimpotrivă, vorbește-i cu blîndețe.
Astfel se dobîndește smerenia. Aceasta este și mucenicia cea fără
de sînge. Sfinții mucenici au pătimit cumplit, dar pentru scurt timp.
Aici este un chin nesîngeros și nu doar pentru o perioadă de un an
sau doi, ci pentru întreaga viață. Iar dacă Domnul va îngădui mari
suferințe sau va începe o adevărată prigoană, atunci trebuie să-ți
imaginezi că mergi la moarte pe Golgota. Helvetica-R

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!