Din învățăturile sfinților părinți: „Omule, toate le-ai luat de la Dumnezeu: înțelegere, gînd, meșteșug și minte. Și toate îți sînt supuse ție: cele de pe pămînt, din munți, din ape și din văzduh și ți s-au dat spre hrană. Toate însă ți s-au dat împrumut ca să plătești, în locul acestora: dreptate, dragoste, blîndețe, smerenie și milostenie. Iar Acela îți va da daruri, pe care ochiul nu le-a văzut și urechea nu le-a auzit, nici la inima omului nu s-au suit, adică pe care le-a pregătit Dumnezeu celor ce-L iubesc.
Omule, cîtă vreme ești în priveliștea vieții acesteia, pînă ce tîrgul nu s-a risipt, cumpără-ți cu milostenia la săraci, mila lui Dumnzeu; cu smerenia, veșnica slavă; cu dreptatea, viața cea nesfîrșită; cu curăția, cunună; cu blîndețile, intrarea în Rai; cu rugăciunea, viața cea împreună cu îngerii. Cumpără-ți ție cu osteneala, odihnă, cu privegherea, iar cu postul și cu setea, desfătarea bunătăților celor veșnice. Omule, să-ți fie în cap mintea și priceperea; iar, în ochi, privirea lui Dumnezeu, iar în partea de jos pămîntului întru care vei merge; în urechi, ascultarea Scripturilor; în inimă, suspinarea pentru păcate; pe limbă, adevărul; în gură, rugăciunea; în mînă, darea la săraci; în suflet, nemînierea; în trup, curăția; în pîntece, flămînzirea; în genunchi, închinăciunea către Dumnezeu. De le vei păzi pe acestea, vei fi fiu al luminii și părtaș al Împărăției Cerurilor și moștenitorul bucuriei celei veșnice și viețuitor al Ierusalimului Celui de Sus.
Să stea scris în gîndul tău tainele acelea despre cea de-a doua venire a Mîntuitorului Iisus Hristos. Să iei aminte la rîul cel clocotitor al focului nestins, la mulțimile nenumărate de îngeri care stau împrejurul Tronului ceresc. Și, să te gîndești la cele ce se vor întîmpla drepților atundci. Căci, avînd toate ceata faptelor bune: blîndețile, dreptatea, înțelepciunea, milostenia, alinarea, răbdarea în primejdii și toate celelalte, acestea îi vor duce în Împărăția Cerului. Precum rădăcina tuturor acestora este postul, asemenea și rădăcina tuturor relelor este sațiul. Și nu se cade a grăi de rău despre omul drept. Iar cei ce blestemă și urăsc șe robul lui Dumnezeu, greșesc asupra lui Hristos. Că sufletul cel ce place oamenilor și dorește slavă de la ei, nu va vedea Împărăția Cerului, chiar de ar face lucruri bune.
Prin trei lucruri poate sufletul să se lipească de Dumnezeu: sau prin căldura credinței, sau prin frica de Dumnezeu sau prin învățătura Domnului .Vîrful faptelor bune este a răbda cu bucurie minciunile și clevetirile, fiindcă, cel cu adevărat smerit cu gîndul, nu se tulbură cînd este asuprit, ci primește clevetirea, ca și cînd ar fi adevărată. Și nu se îngrijește a se certa cu oamenii, că l-au clevetit, ci își cere iertăciune. Iar unii și-au pus și nume de batjocură, măcar că ei nu erau asemenea oameni. Iar cînd vei voi să faci începătură la lucrul lui Dumnezeu, socotește, mai întîi, că nu ai de trăit veșnic în lumea aceasta, că nădejdea numai în lumea aceasta, slăbește mintea”. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns