Pomenirea Sfîntului Efrem Sirul
Sfîntul Efrem era sirian de origine și s-a născut la Nisibe. A fost hirotonit diacon de episcopul Iacob din Nisibe. Fiind un om capabil, i s-a încredințat conducerea școlii siriace din Edeea, care a cunoscut o mare strălucire sub îndrumarea lui. Tradiția spune că a luat parte, tînăr diacon fiind, la Sinodul de la Niceea din anul 325. Invitat de Sfîntul Vasile cel Mare în Cezareea Capadociei, Sfîntul Efrem a fost sfințit de acesta preot.
Poet, cuvîntător înflăcărat, aspru nevoitor și un om de rugăciune, Sfîntul Efrem a fost un iubitor de viață duhovnicească. Prin poezia lui, a urmărit întărirea dreptei credințe contra ereziilor din vremea sa. A ajuns atît de vestit încît i s-a spus „harfa Duhului Sfînt”. Părți din scrierile lui, precum „Doamne și Stăpînul vieții mele”,se află în rugăciunile Bisericii. Sfîntul Efrem s-a mutat la Domnul la adînci bătrîneți.
Sinaxar romano-catolic
Pomenirea Sfîntului Toma de Aquino
Sfîntul Toma s-a născut la sfîrșitul anului 1225. La vîrsta de 18 ani, a intrat în Ordinul Predicatorilor al Sfîntului Dominic, împotriva voinței tatălui său. A făcut studiile la Colonia, la școala Sfîntului Albert cel Mare și la Paris. Acolo, a devenit docent în filosofie și teologie. A predat la Orvieto, Roma și Neapole. Liniștit și tăcut, fire contemplativă și dăruit rugăciunii, respectuos față de toți și iubit de toți, Toma era mai presus de toate un intelectual. Deviza lui, «să împărtășești altora rodul reflexiilor tale», s-a concretizat într-un număr impresionant de cărți. A murit în 1274, la 48 de ani. În anul 1323, papa Ioan al XXII-lea l-a înscris în catalogul sfinților, iar celor care au obiectat la această decizie le-a replicat: «cîte propoziții teologice a scris Toma, tot atîtea minuni a săvîrșit». Ideea principală a operei sale, „Summa Teologice”, a fost aceea că gîndirea este condiționată de iubire și iubirea condiționează gîndirea. Începînd din secolul al XV-lea a început să fie numit «doctor îngeresc». Gîndirea Sfîntului Toma a fost timp de secole baza formării filosofice și teologice a seminariștilor apuseni. (C. Gh.)
Lasă un răspuns