Pomenirea Sfîntului Mucenic Sava Stratilat
Sfîntul Mucenic Sava Stratilat a trăit pe vremea împăratului Aurelian și avea dregătoria de stratilat, adică de conducător de oaste, fiind de origine got. Era credincios și, adesea, fără teamă, cerceta pe cei ce pătimeau în temnițe pentru Hristos. Acestora le dădea o parte din averile sale și îi întărea la răbdare și nevoință fără frică. Pentru viața lui îmbunătățită, Sfîntul Sava a primit de la Dumnezeu putere asupra diavolilor și gonea din oameni duhurile cele necurate. Într-o zi a fost pîrît împăratului că este creștin și a fost pus la încercare înaintea lui Aurelian. Atunci, a mărturisit cu îndrăzneală pe Hristos. Văzîndu-i curajul, păgînii l-au spînzurat și l-au bătut, l-au ars cu făclii, apoi l-au aruncat într-o căldare cu smoală fiartă. Dar, cu puterea lui Hristos, a ieșit din căldare întreg și nevătămat. În fața unei asemenea minuni, șaptezeci de ostași au crezut în Mîntuitorul Hristos și L-au mărturisit fără teamă. Îndată, după poruca tiranului, i-au tăiat pe toți, luînd cunună mucenicească. Iar Sfîntul, fiind aruncat în temniță, s-a învrednicit întăririi și vederii lui Dumnezeu, pentru că, rugîndu-se el, la miezul nopții, i s-a arătat Hristos, luminîndu-l cu lumina slavei Sale, și poruncindu-i să nu-i fie frică de suferințe. Adus din nou în fața judecății, și rezistînd în fața chinurilor, Sfîntul Sava a fost aruncat într-un rîu. Astfel, după îndelungate și îngrozitoare suferințe, Sfîntul Mucenic Sava Stratilat a ajuns la malul cel neînviforat, în Împărăția lui Hristos.
Sinaxar romano-catolic
Pomenirea Sfîntului Fidel de Sigmaringen
Sfîntul Fidel de Sigmaringen s-a născut în anul 1578, în orășelul Sigmaringen din Germania. A făcut studii strălucite de filosofie și drept la universitatea elvețiană din Friburg și a îmbrățișat cariera de avocat. Apoi a practicat avocatura în orășelul Colmar din Alsacia. Aici, și-a dobîndit numele din „avocat al săracilor” deoarece apăra în mod gratuit pe cei ce nu aveau să plătească un avocat. Timp de cîțiva ani a colindat prin diferite orașe din Italia, Spania și Franța, învățînd pe copiii unui conte nu numai cunoștințe teoretice privind însușirea științei și cunoașterea problemelor lumii contemporane, dar și principii sănătoase ale vieții practice. Toate acestea au făcut ca ei să-l reboteze: „filosoful creștin”. La vîrsta de 34 de ani, a părăsit toate și s-a întors la Friburg, dar nu la universitate, ci la mănăstirea călugărilor franciscani. Pentru calitățile sale, a fost trimis să lucreze în mijlocul unei regiuni din Elveția, unde se găseau numeroși calvini. Într-o zi, după ce a rostit o predică, a fost înconjurat de soldați calvini, care au încercat să-l facă să renunțe. Fără a se supune amenințărilor, Sfîntul Fidel a fost omorît cu cîteva lovituri de spadă, la 24 aprilie 1622. Abia împlinise 44 de ani. Papa Benedict al XIV-lea, l-a declarat în mod solemn „sfînt prin moarte de martir” în anul 1746.
Lasă un răspuns