SINAXAR Sinaxar ortodox: Pomenirea Sfintei Mucenițe Glicheria

Sinaxar romano-catolic: Pomenirea Sfintei Fecioare Maria de la Fatima

Fericitul Serapion a auzit despre un om mare din cetatea Lacedemoniei, că ține o credință eretică, deși duce o viață curată. Atunci s-a dus la el și i s-a vîndut rob, iar după doi ani l-a izbăvit de erezie, cu darul lui Hristos, și l-a întors la dreapta credință a Bisericii, împreună cu femeia și cu toată casa lui. Aceia l-au iubit pe sfînt, nu ca pe un rob credincios, ci ca pe un adevărat părinte, și-l cinsteau foarte mult. Sfîntul a petrecut cu ei cît timp era de trebuință spre mîntuirea lor și, după ce a înapoiat prețul luat de la ei pentru sine, s-a dus de acolo și, după obiceiul său, a continuat să umble prin țări și prin cetăți.

Se mai povestește despre Sfîntul Serapion că, fiind tînăr, s-a vîndut pe sine unui lăutar grec, pe douăzeci de galbeni, pe care, păstrîndu-i, i-a înapoiat celui ce-i dăduse, după ce l-a întors pe el și toată casa lui la Hristos Dumnezeu. Căci lăutarul văzuse pe robul său petrecînd în toate zilele în postire, deoarece gusta, numai seara, puțină pîine și bea apă cu măsura, iar noaptea, sculîndu-se, se ruga lui Dumnezeu cu lacrimi. Pentru aceea, s-a umilit, mai întîi, stăpînul, apoi femeia lui, și, după aceea, toată casa lui. Toți au crezut în Hristos, adevăratul Dumnezeu și au primit Sfîntul Botez. Și i-au zis lui Serapion: „Vino, frate, să te eliberăm de robie, că tu ne-ai eliberat din robia diavolului”. Iar el le-a spus: „De vreme ce Dumnezeul meu a lucrat mîntuirea sufletelor voastre, vă voi spune taina mea: Eu, fiind liber, de neam din Egipt, v-am văzut pe voi în mare rătăcire și pierzanie, și mi s-a făcut mila de voi. De aceea, m-am vîndut vouă, ca să pot, cu ajutorul lui Dumnezeu, a vă povățui la calea mîntuirii. Acum, cînd va mîntuit Domnul, prin mine, smeritul, luați-vă arginții voștri, iar eu mă voi duce, ca să mă îngrijesc de mîntuirea altora.” Însă, ei l-au rugat mult, zicînd: „Te vom cinsti ca pe un părinte și domn al nostru: iată, de acum, tu să ne fii stăpîn, iar noi să-ți fim robi, numai să nu te duci de la noi”. Dar ei n-au putut să-l înduplece și, nevoind să ia arginții, i-au spus: „Să-i împarți, părinte, la săraci, că noi ne îndestulăm cu mîntuirea noastră”. Omul lui Dumnezeu le-a răspuns: „Voi singuri să împărțiti cele ce sînt ale voastre, că eu nu dau argint străin la săraci”. (Constantin GHERASIM)