SINAXAR Sinaxar ortodox: Pomenirea Sfinților Mucenici Timotei și Mavra

Sinaxar romano-catolic: Pomenirea Sfinților Filip și Iacob

Sfîntul Epifanie înclina în mod vădit înspre punctul de vedere ca femeile căsătorite să nu lucreze în afara casei lor. Spunea adesea că se bucura să viziteze casele fiilor lui duhovnicești ale căror femei nu aveau serviciu. Erau evidente ordinea, tihna, atmosfera călduroasă. Accentua adesea că femeile căsătorite ce lucrează au doi stăpîni: casa și familia lor, pe de o parte, și șeful sau clienții, pe de alta. Cu toate acestea nu impunea în mod constrîngător punctul său de vedere. Știa să distingă situațiile și să iconomisească acele cazuri speciale. Astfel, puteai vedea multe din fiicele lui duhovnicești că lucrează. Era cunoscător al nevoilor economice ale familiilor și, deseori, al insuficientelor venituri ale bărbaților-soți. Și în timp ce, pe lîngă altele, recomanda cumpătarea ca metoda cea mai potrivită de rezolvare a problemelor economice, cu toate acestea nu propunea sărăcia de bunăvoie ca necesară pentru familii. Pe de altă parte, era informat că fetele tinere, astăzi, studiază sau își încep cariera lor înainte de a se căsători. N-a impus ca o condiție că, dacă se vor căsători, să înceteze serviciul. Destule au făcut însă asta înainte să aibă copii. Sfîntul Epifanie lăuda fapta aceasta, dar n-o impunea. Ci, lăsa fiecare personalitate să se echilibreze precum îi dictau chemările personale, condițiile, nevoile și situațiile. Ceea ce-l interesa era sfințirea persoanelor.

Adesea, Sfîntul Epifanie accentua că feminismul este o perversiune a sexului feminin și spunea pe un ton glumeț: Eu știu de ce au nevoie feministele, dar n-o pot recomanda, deoarece dacă s-ar întîmpla vreo moarte, va trebui să-mi pun epitrahilul în cui!

Și cînd l-am întrebat ce are în minte, a spus: Nimic altceva nu trebuie fără numai să mearga cineva la ora de întrunire a lor și să dea drumul la cîțiva șoareci, și atunci vei vedea pînă unde merg declarațiile lor despre curaj, egalitate, etc…

Deznădăjduit de morala și de decăderea duhovnicească a societății, așa cum o zugrăvea un oarecare predicator, un tînăr a cerut părerea Sfîntului Epifanie. Ascultă, fiule, i-a spus Sfîntul. Mulți încep de pe o temelie greșită: Cum să se întîmple aceasta, dacă trăim într-un stat creștin? Ci trebuie să considerăm că noi, creștinii de azi, trăim într-un stat idolatru, ateu, masonic, etc. și să fim mulțumiți că încă nu ne-au lovit cu pietre și nu ne-au răstignit. Acesta este adevărul amar. (Constantin GHERASIM)