Sinaxar romano-catolic: Pomenirea Sfinților Pancrațiu, Nereu și Ahile
Sfîntul Serapion a fost un mare rîvnitor cu duhul și un următor al celor scrise în Sfînta Scriptură. Căci, ascultînd cuvîntul lui Hristos, niciodată nu purta vreun ban de aramă la el, nici pungă nu avea, nici cojoc și nici altceva, decît numai o haină ruptă, cu care își acoperea goliciunea trupului. După multe călătorii, Sfîntul a mers în Elada și a petrecut în Atena trei zile. Acolo, nimeni nu i-a dat nimic de pomană. Ca urmare nu a putut căpăta nimic de mîncare. Așa că a flămînzit, pentru că nu avea cu ce să cumpere nici măcar o pîine. În ziua a patra, flămînzind foarte tare, s-a dus la un loc foarte înlat din cetate și a început a plînge și a striga: „Bărbați ai Atenei, ajuta-ți-mă”. Și s-au adunat la el filozofii, care erau mai mari în cetate, și l-au întrebat: „De unde ești bătrînule ? Și de ce suferi ?” Iar el a zis: „De origine, sînt egiptean, și, de cînd am ieșit din patria mea, am căzut în trei datorii; deci, doi datornici m-au lăsat, neavînd ce să ia de la mine, iar al treilea, încă nu mă părăsește, ci își cere mereu datoria”. Iar filozofii l-au întrebat: „Cine sînt datornicii tăi și care este cel ce te tulbură? Spune nouă ca să te ajutăm”. Atunci sfîntul le-a zis: „Din tinerețe m-a tulburat pofta trupească, iubirea de arginți și foamea pîntecului. Deci, de cele două dintîi, m-am izbăvit și nu mă mai tulbură, pentru că nu poftesc plăceri trupești, nici averi nu-mi trebuie, dar flămînzirea nu vrea să mă lase. Că astăzi este a patra zi de cînd n-am mîncat și nu încetează a mă supăra pîntecele, cerînd datoria cea obișnuită de hrană”. Deci, unii din filozofi, socotind că grăiește cu înșelăciune, i-au dat un galben. Și l-au urmat de departe, vrînd să vadă ce face cu galbenul acela. Iar el, luînd galbenul, a alergat la vînzătorul de pîine și, punînd galbenul înaintea acelui ce vindea, a luat o pîine și s-a dus și nu s-a mai arătat în cetatea aceea. Atunci filozofii au cunoscut că, adevărat, bărbatul acela este un înțelept. Deci, au dat pentru pîine prețul cel cuvenit vînzătorului, iar galbenul l-au luat înapoi. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns