SINAXAR Sinaxar ortodox: Pomenirea Sfîntului Mucenic Vlasie, episcopul Sevastiei

Sinaxar romano-catolic: Sfînta Fecioară Maria de la Lourdes

Sfinții Părinți ai Bisericii ne învață că nu trebuie să ne cheltuim această viață preocupați doar de trup. Sfîntul Efrem Sirul spunea că „atunci cînd va flămînzi trupul și va cere hrană, adu-ți aminte că și sufletul are trebuință de aceeași hrană. Precum trupul, dacă nu se va împărtăși de hrana cea trupească, moare, așa și sufletul, dacă nu se va împărtăși de cea duhovnicească. Pentru aceasta zicea Iisus Hristos: „Deci, tu, dă pe cele ale sufletului, sufletului, și pe cele ale trupului, trupului”. Nu numai pe trupul tău să-l hrănești, ci și pe suflet. Să nu-l lași să moară de foame, ci hrănește-l cu cuvintele lui Dumnezeu, cu psalmi și cu laude și cu cîntări duhovnicești, cu citirile dumnezeieștilor scripturi, cu post și cu privegheri, cu lacrimi și cu milostenii; cu nădejdea și cugetarea bunătăților celor ce vor să fie, celor veșnice și nestricăcioase. Acestea și cele asemenea acestora sînt hrana și viața sufletului.

Să nu uităm că și marele Prooroc David zicea: „Făcutu-mi-s-au lacrimile mele pîinea ziua și noaptea” (Psalm 41, 3). Fericit a fost sufletul Proorocului David, încăpere și sălaș al Sfîntului Duh! În fiecare zi și noapte plîngea. Iar noi, creștinii de azi, nici măcar un ceas nu voim să ne umilim și să ne pocăim. Cîtă bucurie se face în cer, cînd omul păcătos pe pămînt va lacrima și va lepăda obiceiul cel rău și va urî păcatul și va zice: „Spre toate poruncile Tale m-am îndreptat, toată calea nedreaptă am urît.” (Psalm 118, 128).

Să nu fii obraznic, ca să nu fii urît de toți. Să nu-ți pricinuiești mîndrie. Să nu dai odihnă niciodată trupului tău, ca să nu se facă greutate sufletului tău. Defăimarea să nu-ți răpească dorința ta. Deznădăjduirea să nu-ți încuie pocăința ta. Trufia să nu te tragă în jos de la ceruri. Să nu vădească grăirea cele ascunse ale tale. Invidia ta, sa nu întunece pe cineva. Nebunia să nu orbească priceperea ta. Să nu întunece trîndăvia înțelepciunea ta, să nu domnească prostia peste mintea ta, nesocotința să nu schimbe chibzuința ta, nici altceva din cele oprite, tăinuindu-se de minte, să intre pe ascuns in inima ta și să te fure de la Împărăția lui Dumnezeu. Ci, trezește-te, după cum este scris, cugetînd ziua și noaptea, ca nu cumva cel rău să afle mintea ta deșartă de cugetarea cuvintelor lui Dumnezeu și să-și semene, întru dînsa, sămînța sa”. (din „Proloage”)