Sinaxar romano-catolic: Sfîntul Grigorie de Nyssa
Nu trebuie să lenevim în această viață. Cît avem timp, să ne străduim să urmăm pe calea lui Hristos și să ne pocăim de păcatele noastre. Să biruim patimile cele pierzătoare ale trupului și dezmierdarea sufletului, făcîndu-ne înțelepți precum Iosif, nu numai cu trupul, ci și cu gîndul. Căci bărbatul cel desăvîrșit se străduiește a fi, cu totul înțelept. Cel ce caută la femeie, spre a o pofti, iată, s-a și desfrînat cu ea întru inima lui. Faptele trupului, de multe ori, sînt tăiate de multe motive și frica omenească le oprește. Iar faptele minții fără de frică se lucrează și fără de osteneală se săvîrșesc. Iată, de multe ori, cineva se gîndește la păcat, cu înverșunare, și se învoiește cu gîndul acesta, dar ispita trece totuși de la el. Unul ca acesta se aseamănî cu căprioara săgetată, care, de multe ori, scapă din mîinile vînătorilor, dar se duce, luînd cu sine săgeata. Că dacă pe cineva din noi l-ar birui gîndul, unul ca acesta nu mai este cu totul înțelept față de Dumnezeu. Că, deși de multe ori cineva pentru frica de oameni sau pentru rușine nu și-a spurcat trupul împreună cu sufletul, unul ca acela nu se încununează ca un preaînțelept, ci, deși plăcut oamenilor, se osîndește neîncetat, de nu se va pocăi.
Cu alte cuvinte, trebuie să fugim de toate poftele cele rele și distrugătoare de suflet, că acestea au dezgolit de slavă pe Eva, că a poftit gustarea unei mîncări. Aceasta a adus și potopul asupra lumii, că au văzut fiii lui Dumnezeu (fiii lui Set) pe fețele oamenilor și s-au apropiat de ele și s-au pîngărit. Aceasta și pe egipteanca a făcut-o să se îndrăcească asupra lui Iosif, celui preaînțelept. Însă, tînărul acela, temîndu-se de Dumnezeu, a biruit ispita. Pofta cea rea și pe viteazul și nebiruitul nazireu Samson, l-a făcut să cadă în robie. Că, cel ce, mai înainte, despicase pe un leu mîncător de sînge și a ucis o mie din cei de alta seminție, numai cu o falcă de asin, același, cînd a poftit să locuiască cu vipera (Dalila) îndată a pierdut și părul nazireului și lumina ochilor, orbindu-se cu jale, și a ajuns îndată batjocura tuturor. Asemenea încă și David pe Urie l-a junghiat. Pentru poftă a murit și Habot. Aceasta și pe ticălosul Iuda l-a făcut a vinde pe Hristos, stăpînul nostru. Deci, fericit este acela ce s-a făcut biruitor a toată pofta, a auzului, a vederii, a pipăirii și a mirosirii, ca, de va cîștiga cununa întregii înțelepciuni, va purta această cunună și înaintea Divanului celui groaznic și înfricoșător. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns