Sfîntul Mucenic Polieuct (sec. III)
Sfîntul Polieuct a trăit pe vremea împăraților Decius și Valerian și era ostaș în Meletina, din țara Armeniei. A făcut legămînt cu prietenul său, Mucenicul Nearh, să rămînă tari în credință, orice prigoană s-ar abate peste creștini. Nu peste multă vreme, împărații au dat poruncă să fie prinși toți creștinii și siliți să se închine la idoli, iar cine refuza să fie omorît. Sfîntul Polieuct a rămas tare și neschimbat în mărturisirea credinței, neînduplecîndu-se nici la făgăduințe, nici la plîngerile soției și copiilor săi. Pentru neclintirea sa în dreapta credință, a fost osîndit să i se taie capul. În drum spre locul osîndei, Sfîntul a îndemnat pe toți creștinii întîlniți în cale să refuze închinarea la zei și să creadă în Hristos. După moarte, trupul său a fost luat de credincioși și îngropat cu cinste în pămîntul țării natale.
Sinaxar romano-catolic
Sfinții Iulian, Vasilica și însoțitorii lor (sec. III)
Sfinții Iulian și Vasilica au trăit la Antiohia pe vremea împăraților păgîni Dioclețian și Maximian. Ei erau căsătoriți, însă au hotărît să-și trăiască viața în curățenie. Sfînta Vasilica, păstrîndu-și fecioria, asemenea ca și soțul său, și-a sfîrșit viața în pace. Iulian a trebuit să vadă cu ochii lui cum au fost arși de vii un grup de preoți și de slujitori ai Bisericii, care se refugiaseră în casa lor pentru a se adăposti de cruzimea persecuției, începută de împărați contra creștinilor. Apoi, Sfîntul însuși, din porunca guvernatorului a fost torturat și condamnat să i se taie capul. Împreună cu ei au suferit moarte de martir și Anastasie, botezat de același Iulian, copilul Celsius împreună cu mama sa și mulți alți creștini. (C. Gh.)
Lasă un răspuns