M-am hotărît să fac un ban cinstit. Îmi atîrn pușculița de gît pe stradă, în stație, în parc, în liceu, pentru a-mi lua singură drepturile morale de la fumători. Să luăm un exemplu concret: cînd mă aflu la liceu, merg cam de trei ori la baie. Îmi este destul de greu să-i număr pe cei care ar trebui să-mi plătească pentru că le inhalez fumul, pentru ceața deasă care îmi întunecă vederea, îmi astupă mirosul și mi-l îmbîrligă în haine și în păr. În general, sînt 10-12 suflete care își consumă viața stînd în baie și trăgînd un fum. Un calcul simplu: 10 ori 1.000 de lei de persoană egal cu 10.000 de lei din care trebuie cumpărat detergent pentru hainele care miros îngrozitor, șampon pentru părul care se lipește de atîta fum, șervețele pentru clipele în care ochii și nasul iau contact cu fumul și se irită. Mai există ceva care nu se poate plăti: sănătatea plămînilor mei ! Care necesită o mască de gaze de fiecare dată cînd întîlnesc vreun stăpîn al fumului. Am ajuns vinovată de a nu fuma și obligată să-i respect pe cei care fumează.
Deși medicii au demonstrat încă de mai bine de jumătate de secol că tutunul dăunează grav sănătății, oamenii se încăpățînează să-și păstreze viciile, iar firmele mari de tutun să-și păstreze profitul, cheltuind milioane de dolari pentru cercetători ce elaborează false studii, conferințe, întreținînd controversa pe acest subiect.
Dacă fumătorii se complac în această situație, în ciuda efectelor negative ale fumatului, nu este obligatoriu ca și nefumătorii, cei care își respectă sănătatea, să suporte consecințele încălcării dreptului la libertate. Să amintesc cîteva din efectele fumatului pasiv iritarea ochilor, a nasului, dureri de gît, amețeli, stări de leșin, tuse, probleme respiratorii, declanșator al crizelor de astm.
Și acum mă gîndesc cam cîți ar fi dispuși să plătească pentru a fuma lîngă mine. (Andreea CEASĂR)
Lasă un răspuns