„Sistemul ticăloșit” își vede liniștit de treabă

Romulus Dan BUSNEA

încă de acum un an de zile președintele nostru încerca să ne impresioneze, prin intermediul unor discursuri cu priză la public, de necesitatea schimbării radicale „a structurilor statului ticăloșit”, care au permis PSD-ului să capete o putere prea mare. Președintele a mai recurs la astfel de încercări de intrare pe sub pielea oamenilor, crezînd că va mai recîștiga din încrederea pierdută a celor pentru care sloganul „Să trăiți bine!”a rămas doar o simplă formulă de campanie și pe care, acum, nu o mai rostește nimeni. Din păcate, domnul Traian Băsescu nu a reușit să pună capăt frămîntărilor și crizelor, care se succed cu repeziciune, prin nici una din intervențiile sale. Și nici nu va reuși, atîta timp cît o birocrație administrativă alcătuită din reprezentanții vechilor structuri și o clasă economică formată din foștii securiști sînt prea puțin dispuse să aplice regulile unei societăți românești care se pretinde deschisă și democratică, așa cum este cea occidentală. Lupta cu”sistemul ticăloșit” nu o poate face un președinte asupra căruia planează prea multe întrebări legate de credibilitatea sa politică și care nu este înconjurat de oameni competenți, cinstiți și capabili să reziste tentațiilor produse de sistem. Președintele a încercat să joace la ambele capete, cu toate mijloacele din dotare, pentru a-și menține poziția și chiar supremația conform programului electoral. Pentru aceasta, a mers pînă la limitele constituționalității. Președintele Băsescu și-a început bătălia împotriva „sistemului ticăloșit” prin denunțarea manifestărilor acestuia și dînd poporului semnalul unei intransingențe fără precedent.Cu toate acestea, a apărut o disonanță dintre imaginea pe care acesta a încercat să o impună și actul politic în sine demarat de domnia sa.
„Ticăloșia” este o gravă cangrenă a sistemului nostru politic și derivă tocmai din lipsa de răspundere a politicienilor, care tind să își acopere propria lor implicare și răspundere prin discursuri corecte din punct de vedere politic, dar care nu au nici o legătură cu realitatea amară pe care o inghite românul zi cu zi. E adevărat, sistemul e ticăloșit, dar aceasta nu înseamnă că sînt vinovați doar cei forțați să își dea demisia. Dacă accepăm că majoritatea discursurilor prezidențiale au ceva onest în ele, atunci trebuie să căutăm vinovăția prin toate ungherele: la procurorii care aprobă acțiuni la limita legii (cum este celebrul caz Hayssam) sau la limita moralei (cum este cazul procuroarei care i-a permis plecarea din țară lui Iskandarani). Vinovăția poate fi pusă și pe umerii acestor oameni, personaje care nu au fost chestionate mai deloc în scandalul demisiilor, deși aveau o răspundere foarte directă (ministrul justiției, ministrul de interne). Domnul președinte mai uită că în ciuda dezvăluirilor din ultima perioadă privind legăturile dintre apropiații Elenei Udrea și ale cercurilor de interese legate de fostul premier, acesta se face că plouă. Normal ar fi fost – și toată lumea aștepta asta – ca președintele să reacționeze așa cum a procedat și în alte cazuri în care a fost în joc credibilitatea instituției prezidențiale. De aici apare și o întrebare pe deplin justificată, și anume: ce valoare mai are atunci reforma morală promisă după înlăturarea PSD-ului de la putere – partid considerat etalonul coruptibilității – atîta vreme cît și în preajma lui Traian Băsescu se află persoane ale căror acțiuni sînt pline de suspiciuni? Aceasta cu atît mai mult cu cît familia Elenei Udrea și-a clădit mare parte din avere pe afaceri cu statul, întocmai ca și afaceriștii PSD acuzați de actualul președinte.
Atît în campania electorală, cît și după ce a devenit președinte, Traian Băsescu a promis în numeroase rînduri că nu va permite cercurilor de interese să acționeze în preajma sa. După instalarea în fotoliul prezidențial a ținut să își inceapă unul din discursurile sale cu următoarele cuvinte:”Eu vă asigur că tot ce ține de mine se va face pentru ca marea corupție să fie demontată. Aici discutăm de sistemul ticăloșit despre care tot am vorbit în campanie”. Atitudinea președintelui arată foarte clar o delimitare între acțiune și idee. Așa cum observau și majoritatea reprezentanților presei – „el poate să lanseze sobru și grav mesaje despre sistemul ticăloșit, pentru ca apoi să meargă liniștit să se distreze la ziua de naștere, la ziua ministrului căruia nu i-a cerut pînă acum socoteala – Vasile Blaga. Nu-i cere nimeni președintelui să rămână în biroul său și să rezolve rapid criza generată de respectivele demisii. âi putem cere însă să renunțe la a mai prezenta situația ca fiind atît de gravă, cînd el însuși se autodelegitimează prin comportamentul post-discursiv”.
Principalul beneficiar de imagine al situațiilor create este, evident, președintele Băsescu, care a dat lumii de înțeles că a pornit cruciada împotriva corupției. „Sistemul ticăloșit” a fost folosit, de o bucată de vreme, tocmai pentru a legitima de-a valma faptele celor care îl alcătuiesc: garantează imunitate pentru incompetență, salvează aparențele de independență a justiției, asigură credit și onorabilitate în manipularea legii. Pare-se pentru cei mai mulți că Traian Băsescu rostește, printre altele, o seria de discursuri diversioniste. Domnia sa încearcă la disperare să mute într-o altă direcție vîrful de lance al majorității din Parlament care se tot pregătește să îl suspende și să-l destitue. S-a văzut clar că președintele a încercat, generînd o nouă criză, să impiedice sau în cel mai bun caz să amîne procedura accelerată prin care era vizată însăși eliminarea sa de la Președenție. Problema se pune dacă el va reuși să lămurească populația că se poate transforma brusc în reformatorul unei clase politice taxată de la cea mai înalta tribună a statului drept „ticăloșită”. Rămâne în continuare de văzut dacă el va putea învinge Parlamentul avînd la bază actele normative în vigoare. Ziaristul Sorin Roșca Stănescu puncta, într-un editorial, următoarele față de atitudinea președintelui: „Cu adevărat senzațional este că fiecare dintre cele șase principale acuzații lansate de Băsescu i se potrivește mănușă lui însuși. A vorbit despre politicieni care depind de putere, întrucît stau în case ale Guvernului. Băsescu, în ultimii 17 ani, a locuit și locuiește ori în case ale Guvernului, ori în case naționalizate, ori în case luate cu japca în condiții ilegale, cum este cea din Mihăileanu. Informații privilegiate oferite apropiaților, o altă acuzație adusă partidelor, este una din practicile curente de care Băsescu s-a făcut și se face vinovat. Legi în favoarea grupurilor de interese or fi fost votate de parlamentari, dar cu certitudine președintele le-a promulgat. Și le-a pus în operă”.
Ultimele sondaje de opinie, atacurile venite din toate flancurile, în special din partea opoziției și a premierului, ca și mediatizarea excesivă a momentului bilețelelor l-au determinat pe președinte să riposteze. El a folosit un artificiu ca să iasă din încercuire fără a-și șifona imaginea, și așa mult voalată. Potrivit analiștilor politici, „direcțiile de acțiune ale președintelui au fost: pseudo-referendumul privind votul uninominal (echivalent cu dispariția pericolului imediat de suspendare), care avea darul să agite și mai tare disputele dintre partidele politice, precum și reîncărcarea armei denumite generic justiția română, cu variațiunile pe temele folosite recent – coruptul Tăriceanu (dosarul Porțile de Fier) și potențarea muncii procurorilor”.
După declarațiile lui Traian Băsescu de l-a începutul mandatului său, cum că va lupta pînă la capăt cu „sistemul ticăloșit”, „băieții” din preajma lui trebuie să fi zîmbit semnificativ pe sub mustață. Că vorba aia: în România, pînă la Dumnezeu te mănîncă sfinții…uvinte:”Eu vă asigur că tot ce ține de mine se va face pentru ca marea co

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!