Societate civilă cu miros de petrol

Ștefan RADU

După recenta conferință de presă organizată de conducerea sindicatului de la RAFO Onești am ajuns la concluzia că musai Eugen Ionescu trebuia să fie român! Atîtea căi obscure și absurditate ca în lumea afacerilor cu petrol nu cred că mai există pe undeva… Epopeea Patriciu a atins dimensiuni nebănuite inițial. După atîta vreme de la prima intenție de arestare a omului de afaceri aflăm amănunte dintre cele mai picante: ba că mari jurnaliști, cu figuri de apostoli ai neamului, au profitat de prietenia cu domn’ Dinu și au cumpărat acțiuni la prețul potrivit, în momentul potrivit; ba că alți condeieri renumiți pentru satira textelor publicate se întîlnesc cu mesageri suspecți și pun la cale campanii bine direcționate; ba că politicieni cu ștaif încasează bani frumoși de la fundații ale căror conturi sînt alimentate de același afacerist… Nu că ar fi ceva total ilegal. Legile noastre sînt astfel concepute încît să lase loc de-ntors oricărui derbedeu deștept și bogat. Cum să demonstrezi că Bursa a fost manipulată cînd „specialiștii” de pe la noi nu se descurcă în hățișul de termeni mult mai simpli?! O Bursă rahitică precum cea de la București poate fi dată peste cap de orice posesor de trei-patru milioane de euro (cît reprezintă media tranzacțiilor zilnice din ultimele luni)…
Este o lume ciudată în care cine dă mai tare din gură pare mai cinstit. Așa se face că a apărut și o „presă cu miros de petrol”. Ea promovează puzderia de asociații, fundații, „insitute”, „academii” cu miros de petrol. Pe statele lor de plată sînt vectori de opinie care își ascund cu greu petele de păcură. Astfel se crează fluxul informațional bine controlat, mai ales atunci cînd „condițiile obiective” ajută la o asemenea campanie. De exemplu, președintele Băsescu a solicitat acțiuni ferme anticorupție, s-a declarat nemulțumit de „organele abilitate” și imediat au apărut „meseriașii” care au deturnat atenția publicului. Am asistat cu toții la discursurile vituperante despre încălcarea drepturilor omului prin ascultarea telefoanelor unor cetățeni români. La un moment dat, nici nu mai conta dacă informațiile ce s-au cules astfel au demonstrat ceva. S-a atacat actul în sine, mizîndu-se pe emotivitatea mulțimii. Poate chiar trebuiau ascultate acele telefoane pentru că matrapazlîcurile se derulau sub aparențele unei legalități originale de tip dîmbovițean. Aflăm, abia acum, că o încrengătură de foști ofițeri de informații și procurori frustrați își încasau „diurnele” din surse dintre cele mai dubioase, de la „gura sondei”. Faptul că erau dispuși la fel de fel de atacuri la adresa unor dușmani personali i-au transformat – cu aportul unor jurnaliști – în eroi ai luptei civice. Aparențe! Cu fiecare zi care trece ne convingem că nu există acțiuni voluntare, fără vreun oarece interes. Dovadă stă și situația de la RAFO. Una au discutat, marți, sindicaliștii cu președintele AVAS, alta a apărut în comunicatul oficial emis de instituția cu pricina. Diplomat, dl Ioan Marian, președintele Sindicatului Rafinorul, nu a îndrăznit să dea nume, însă a declarat că există interesul unor concurenți de pe piață pentru a desființa rafinăria din Onești. Nu s-ar întîmpla nimic grav dacă la o asemenea lovitură sub centură nu ar participa oameni politici aflați în slujba unor magnați, dacă nu ar fi ziare și posturi de televiziune controlate cu bani din petrol, dacă ocupanții funcțiilor cheie din principalele instituții ale statului nu ar fi marionete în acest complicat joc.
în ce să mai credem dacă totul este de vîndut și de cumpărat?! Privind, citind și comparînd, gîndul mă duce la o frumoasă anecdotă. Cică șoricelul alerga disperat prin gospodărie pentru a se ascunde de pisica ucigașă. Ajuns în grajd la vacă, o roagă pe aceasta să-l salveze. Vaca trîntește o balegă peste el. Vine pisica, cercetează locul și, cînd mai că renunțase la urmărire, vede un capăt din codița șoarecelui. Scoate victima la lumină, o scutură bine și o mănîncă. Morala? E mai complicată: nu întotdeauna cine te vîră în… mizerie îți vrea răul; nu-i obligatoriu ca „prietenul” care te scoate din belea să-ți vrea binele; iar dacă tot ai intrat lături, intră de tot! Cam asta-i lumea în care trăim și în care se învîrt personaje dintre cele mai duplicitare.toții la discursurile vituperante despre încălcar

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!