Soldații, tratați ca argații de sinistrați

Sute de militari în termen s-au rînduit săptămînile acestea în zonele inundate din Bacău. Ei ajută la decolmatarea caselor și la refacerea unor căi de acces pentru oamenii complet izolați. Dislocarea acestora din unități a presupus și o uriașă organizare logistică, care a mers pînă la asigurarea îmbăierii zilnice a soldaților. Prezența militarilor din județ și din țară în zonele calamitate a fost o mană cerească pentru mulți dintre săteni, mîna de lucru gratuită fiind privită aproape ca un cadou. Numai că în loc să-i sprijine pe militari, mulți dintre cei afectați i-au tratat ca pe adevărați argați, buni de muncă brută. în tot acest timp, „gospodarii” rareori pun mîna pe lopată sau sînt mult mai preocupați de sosirea ajutoarelor. Nu puține au fost cazurile în care ofițerii au refuzat pur și simplu să-și lase subordonații să muncească în gospodăriile celor care la rîndul lor au refuzat la fel de brutal să muncească alături de soldați. Nimeni nu se întreabă cine va deconta aceste lucrări, ele fiind privite chiar și de către autorități drept gratuite. Firmele particulare, cu experiența anilor trecuți în spate, refuză categoric să intre la lucrările de refacere, atîta timp cît nu au garanția că munca le va fi plătită.

Sîmbătă dimineață. E Schimbarea la Față, sărbătoare religioasă la creștini care impune în primul rînd restricții de muncă. Pe Valea Trotușului, localnicii respectă cu strictețe această regulă. S-au adunat la taifas, mai bîrfesc primarul sau consilierii, se mai vaită și privesc agitația de pe drum impasibili. Militarii în termen, cei care se agită, copii ai altor români, poate nu la fel de afectați de ape ca sătenii de pe Vale, muncesc de la sar capacele. Departe de ochii camerelor de luat vederi, soldații cu mîinile pline de bășici, bandajați sau cu mănuși de protecție, care de pe unde s-au descurcat, trag la lopată mai abitir ca la propriile lor gospodării. De unde au făcut rost de mănuși, doar ei știu. Cert este că, solidari, și-au împărțit frațește mănușile. Cînd unuia îi dă sîngele în palmă, un altul renunță la una dintre mănuși, și i-o dă acestuia, să o poarte. în curțile oamenilor de unde scot nămolul înalt de peste un metru, au rămas acasă, strategic, doar copii sau bătrîni nevolnici. în unele cazuri, părinții sînt la serviciu, în altele, nimeni nu știe unde s-ar putea găsi adulții și în foarte puține dintre cazuri se văd la treabă și gospodarii. Soldații, disciplinați, își văd de treabă cu spor, în vreme ce de prin bătături se ivesc femei sau copii ce dispar repede la vederea aparatului de fotografiat. La un moment dat, o familie compusă din tată, fiu și mamă pun mîna pe tîrnăcop și pe lopeți, ca să se vadă că nu doar soldații muncesc în curțile lor. Pe fața unui militar, cu ambele mîini bandajate, care căra o targă plină de mîl se imprimă o grimasă. Nu-mi dau seama dacă de durere sau de scîrbă față de atitudinea vădit ostentativă a proprietarilor.

Sinistrații dorm pînă vin soldații la muncă

Apele au scos însă la iveală mîlul din sufletele sinistraților. Profitori de tot soiul, speculanți mișună peste tot. Fiecare trage cît mai mult pe turta lui. Pînă la urmă este omenesc sentimentul de conservare care domină printre familiile a căror muncă de o viață a fost distrusă în cîteva clipe. Nu mai este însă de înțeles că primii care au sărit la ajutoare au fost cei mai puțini afectați. Sau că au pretenții la electrocasnice, deși nu a acreditat nimeni pînă acum ideea că oamenilor li se vor asigura și astfel de bunuri. S-a întîmplat ca printre donații să fie și aparatură electrocasnică, dar nu a fost o regulă. Regulă a devenit însă atitudinea oamenilor față de militari. „La ora la care venim să scoatem mîlul din curți, oamenii dorm. âi trezim noi. Asta, dacă nu cumva s-or fi simțit deranjați de faptul că poate e prea devreme”, ne-a spus căpitanul Laurențiu Crețu, venit de o săptămînă de la o unitate militară din Bîrlad.
Soldații, deși se vede pe fața lor că au ajuns la capătul răbdării și epuizării fizice, se feresc să povestească prin ce trec. âi lasă pe cei mari, care nu mai au nici o reticență. „Sînt răi. Eu sînt din București, am venit de trei săptămîni și lucrez la readucerea albiei Trotușului pe vechea locație. Nu le-a cerut nimeni să mă ajute, că e treabă de mașini. Dar nu-mi venea să cred cînd oamenii s-au opus categoric să tai un drum prin grădinile lor pentru a trece cu escavatorul în albie. Era vorba doar de trei metri de teren. Și nu muncesc pentru mine”, ne-a spus caporalul Nicușor Nedelcu.

„Le-am interzis soldaților să muncească în curtea asta”

Din partea Garnizoanei Bacău, cel care stă în fiecare zi printre militari este comandorul Nicolaie Jianu, locțiitorul lui Virgil Ristea, comandantul Garnizoanei. Bărbatul înalt, cu un puternic accent de bucureștean, transferat în Bacău doar de o lună, însoțit aproape permanent de un alt bucureștean, maiorul Claudiu Praporgescu, ofițer de geniu, a ajuns să se salute cu sătenii. Cunoaște ulițele mai ceva ca unul de-al locului. La un moment dat, pe celălalt mal se vede o locuință impozantă, cu piscină cu apă limpede ca cristalul și două elicoptere parcate în curte. Este casa lui Florin Cămară, unul dintre cei mai influenți oameni de afaceri din zonă. Aproape nefiresc, apele parcă au ocolit palatul lui Cămară. Alături, casele oamenilor îngropate în mîl și pietre pînă la streașină arată sinistru. Comandorul Jianu ne arată o locuință unde se vede un început de decolmatare. „Aici lucrau soldații și cînd am venit eu am găsit în curte un tînăr de vreo 30 de ani, căruia i-am cerut să ajute soldații. A zis că el nu pune mîna pe lopată, că doar de asta am fost aduși aici, să facem curat. Atunci am scos soldații din curtea asta, în amenințările lui că se duce să mă reclame. Eu nu-mi pot lăsa oamenii să fie umiliți chiar așa, fățiș”, ne-a spus ofițerul.
Cazuri de acest gen s-au înregistrat cu duiumul. într-un loc, soldații munceau într-o gospodărie la scos nămolul, în vreme ce bărbații, buni de muncă, erau plecați la altcineva, tot la scos nămolul, dar unde erau plătiți. Nu puține au fost situațiile în care localnicii mai în vîrstă au recunoscut că au copii tineri care ar putea munci alături de soldați. „Le-au spus însă oamenilor din subordinea mea că abia s-au întors din Italia și că au venit în România în concediu, la odihnă, nu să muncească la scos nămolul. Copiii aceștia dormeau în casă, în vreme ce soldații munceau”, a spus Jianu. Ca să nu mai vorbim că tot felul de consilieri locali sau alte oficialități au încercat să profite de prezența militarilor în zonă pentru a-și mai rezolva și problemele personale, ale rudelor sau chiar ale prietenilor unde nu s-ar fi impus neapărat prezența militarilor.

Militarii se spală la cisternă

Dincolo de efortul vizibil al militarilor se ascunde și un altul, invizibil, pentru a asigura frontul de lucru, cazarea, hrana și asistența medicală a soldaților. „Mîncarea le-am asigurat-o prin Garnizoană, ca să fiu sigur de calitatea hranei. Sînt bărbați care muncesc aproape zi lumină la lopată. I-am vaccinat pe toți și am un punct de asistență medicală pentru soldați acolo, în teren, dar care oferă consultații și pentru civili. Le-am asigurat posiblitatea de îmbăiere zilnică. Am împrumutat o autospecială de decontaminare dintr-un alt județ, unde soldații fac baie zilnic după ce vin de la muncă.
Le-am asigurat condiții de cazare omenești și am reușit să obțin și o sală de mese de la Mina Comănești, ca să nu mai ia masa în corturi”, spune comandorul Virgil Ristea, comanantul Garnizoanei Bacău. Cel care, de cînd cu inundațiile, a uitat de manșa MiG-ului și s-a ocupat de asigurarea Podului aerian, de transportul ajutoarelor, de nevoile sinistraților, de baraje rupte și de refacerea albiilor sau a drumurilor de acces. Autoritățile locale ar vrea să rezolve totul, dacă se poate cu militarii. Nimeni nu îndrăznește să se ducă la firmele particulare, pentru că încă mai sînt datorii neachitate din anii trecuți, tot de la inundații. Nimeni nu știe însă că și munca militarilor va trebui decontată într-un fel. De regulă, din fondurile fiecărei unități militare. Nici un civil însă nu se gîndește să contabilizeze aceste cheltuieli. (Mirela ROMANEȚ)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!