Solonț, o comună izolată din cauză drumului prost

• localnicii acuză primăria de indiferență dar și de alte nereguli

Drumul care leagă Solonț de DN2G este singura cale de acces a respectivei comune, cu peste patru mii de locuitori, spre restul lumii. Cale de acces pare impropriu spus în momentul de față, avînd în vedere că pe întreaga lungime, de aproximativ șase kilometri, se află numai găuri și hîrtoape, care în total depășesc ca suprafață asfaltul ce a mai rămas. A-l parcurge înseamnă un act de curaj, cu riscurile de rigoare, atît pentru conducătorii auto sau căruțași, dar și în cazul mersului pe jos. „Această stare de lucruri trenează de mai mulți ani fără a-i putea găsi o rezolvare. Pentru a fi reparat am făcut nenumărate demersuri la Societatea Drumuri SA, de care aparține, dar am primit doar promisiuni, însă concret nu s-a întreprins nimic. Zilele trecute, din inițiativa noastră, am mai astupat niște gropi cu balast. În rest nu putem face altceva”, ne-a spus Teodor Mocanu, viceprimarul comunei. Unele voci, însă, acuză administrația locală că, după anul 2000, pentru a nu mai avea bătăi de cap prin a-l administra, l-au transformat din drum comunal în unul județean, iar consecințele se observă. Alții învinuiesc primăria de indiferență, iar dacă ar exista interes, problema ar fi soluționată. Cert e că impractibilitatea acestei căi de circulație creează destule impedimente. Astfel, cei de la Societatea Transporturi Rutiere SA Comănești au ajuns să mai deservească relația doar cu un singur autobuz. Acesta este zilnic luat cu asalt de cei dornici de a parcurge traseul, iar printre călători se numără peste 50 de elevi ce urmează cursurile școlare la Moinești. A mai apărut și varianta unor firme de maxi-taxi, care după doar cîteva zile de circulat, au renunțat, retrăgîndu-și mijloacele de transport. Situații deosebite apar și în cazul ambulanțelor ce nu pot străbate în timp util distanța. De asemenea, tot datorită drumului, se pare, nici una dintre companiile de telefonie mobilă nu și-a mai manifestat interesul de montare a unei antene pentru a acoperi zona. Oamenii spun că tot din cauza stării drumului nimeni nu vine în comună pentru a investi într-o afacere ce ar mai crea locuri de muncă ale căror lipsă acută are influențe sociale tot mai nefaste. „Datorită condițiilor de relief, la noi nu se poate vorbi despre o activitate agricolă rentabilă. Cei care mai au servicii sînt din rîndul petroliștilor, dar și aceștia tot mai puțini, ca urmare a disponibilizărilor din ultima vreme de la SNP Petrom. Dacă 135 de familii trăiesc din ajutoarele sociale, restul se descurcă cum poate, practic cu ceea ce mai poate lucra în bătătură”, a subliniat Teodor Mocanu. (Mihai VIERIU)