Spitalele cheltuie zeci de miliarde de lei pe cazurile sociale

în fiecare an, mai ales iarna, spitalele din județ sînt sufocate de pacienți care nu au contribuit și nici nu vor contribui vreodată la fondul asigurărilor de sănătate. Aproape zilnic, medicii sînt nevoiți să interneze oameni fără căpătîi care își duc viața pe stradă ori prin canale, persoane extrem de sărace fără un domiciliu stabil, ajunse în stare gravă ca urmare a dezinteresului lor față de propria-i sănătate. Și, deși nu au dat vreodată un leu la fondul amintit, cu îngrijirea lor se consumă zeci de miliarde de lei.

Neasigurații au înghițit 19 miliarde lei, în 2005

Aproape 5.000 de persoane considerate neasigurate la sănătate au beneficiat, în 2005, de asistență medicală spitalicească, nefiind obligate să suporte spitalizarea, deoarece au reprezentat cazuri urgente. Numai în Spitalul Județean de Urgență (SJU) au fost internate aproximativ 3.000, în Spitalul Municipal Moinești – 621, în Spitalul Municipal Onești – 266, în Spitalul de Pneumoftiziologie (TBC) – 69, etc. Cu spitalizarea acestora s-au cheltuit anul trecut aproximativ 19 miliarde lei. „în Spitalul Județean de Urgență costul mediu al zilei de spitalizare este în jur de un milion de lei. Dar marea majoritate dintre acești bolnavi au ajuns în Ortopedie și Chirurgie, unde costurile cu îngrijirile medicale sînt și mai mari decît în celelalte secții”, ne-a spus Dan Stoica, șef serviciu relații contractuale, purtătorul de cuvînt al Casei Județene de Asigurări de Sănătate (CJAS). în secția Chirurgie generală, tariful pe o zi de spitalizare este de aproximativ 1.400.000 lei, la Medicină Internă-1.000.000 lei, iar la Oncologie – 1.140.000 lei. Durata medie de spitalizare în cazurile obișnuite într-o secție cu profil chirurgical este, însă, între șapte și nouă zile. Așadar, pentru fiecare neasigurat aflat în stare de urgență se consumă între 10 și 13 milioane lei. Legislația în vigoare prevede că persoanele neasigurate nu suportă costul spitalizării, dacă ele reprezintă urgențe medico-chirurgicale. în asemenea situație, pacienții sînt ținuți în spital sub îngrijire medicală pînă ce problema de sănătate pentru care au fost internați a fost rezolvată, astfel încît viața lor nu mai este pusă în pericol. Prin urmare, menținerea în spital a unui pacient neasigurat ar putea dura și o lună sau chiar mai mult. Și în unele cazuri, cheltuielile să fie zadarnice, în final pacientul să decedeze în ciuda eforturilor personalului medico-sanitar. La secția Neurochirurgie din SJU, de exemplu, a fost anul trecut o bolnavă pentru care s-au cheltuit circa 400 milioane lei, dar, din păcate, după o lună de tratament femeia a decedat.

Sub un sfert dintre băcăuani plătesc asigurarea de sănătate

Din cei 646.012 pacienți înscriși pe lista medicilor de familie, 580.112 au fost validați ca fiind asigurați. Restul de peste 65.000 au fost scoși din evidența medicilor, ei fiind considerați neasigurați. Dar și dintre cei incluși în rîndul asiguraților, de fapt, plătesc contribuția la asigurările de sănătate cel mult 150.000 de persoane. Practic, la fondul de sănătate contribuie salariații, dar și pentru cîteva zeci de mii dintre aceștia angajatorul nu virează contribuția, și alte 17.000 persoane care achită suma respectivă direct la CJAS. Raportat la populația județului, care numără 725.000 de locuitori, cei care dau bani la sănătate reprezintă mai puțin de un sfert. (Elena ȚINTARU)

eventual, pe raster, are foto la fiecare

„Statul să aibă grijă de neasigurații la sănătate”

în fiecare an, spitalele cheltuie zeci de miliarde de lei cu îngrijirea
medicală a mii de persoane care nu sînt asigurate pentru sănătate.
Costul spitalizării lor este suportat, practic, de fiecare din cei care
contribuie lună de lună la fondul asigurării de sănătate. Și aceasta
pentru că unul din principiile sistemului nostru de asigurări este cel
al solidarității. Ce părere are băcăuanul contribuabil despre acest
principiu?

Ștefan Rotaru, 56 ani, șofer: „Eu muncesc din greu. Numai eu știu
cum îmi cîștig pîinea. Prin urmare, nu îmi convine ca din banii mei
să li se dea celor care nu lucrează și bat străzile. Statul ar trebui să
găsească o soluție pentru ei, dar nu știu anume ce”.

Maria Bălăiță, 53 ani, pensionară de boală: „Eu am plătit în
fiecare lună asigurare de sănătate, cîte 400 și 500 de mii de lei. Și
cînd mă duc la farmacii trebuie să achit aproape integral costul
medicamentelor. E drept? Normal că nu îmi convine, dar mergem
înainte. Pe de altă parte, însă, și ei sînt necăjiți. De unde să dea
pentru sănătate?”

Eftimie Andin, pensionar, 78 de ani: „Nu sînt de acord cu această
treabă. Să ia mai mult de la cei care care au venituri de sute de
milioane de lei și să dea pentru acești amărîți. Nu de la mine, care
am o pensie de 4 milioane și două sute de mii de lei, după ce am
muncit 44 de ani. Nu este corect. Statul trebuie să ia măsuri. Și nici
de serviciile medicale nu sînt mulțumit. Eu am probleme cu ochii.
Ca să iau bon la cabinetul de oftalmologie trebuie să mă trezesc cu
noaptea în cap”.

Anca Tasie, profesor, 25 ani: „Noi, românii, ne-am obișnuit să
beneficieze alții din ceea ce muncim. Eu sînt o persoană sufletistă
și nu vreau ca, din cauză că nu sînt asigurați la sănătate, să fie
lăsați în stradă. Mă gîndesc că, totuși, au un motiv pentru care au
ajuns în situația în care sînt. Dar ar trebui să fie pentru ei un fond
separat din care să se plătească asistența medicală ce li se
acordă”. (Elena ȚINTARU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!