Statul dușman

Ștefan RADU

între stat și individ, în România, se duce un nimicitor război de uzură. Cantități enorme de inteligență se consumă pentru a găsi cele mai sofisticate căi de a „fenta” instituțiile oficiale, în vreme ce de cealaltă parte a baricadei se cheltuiesc importante sume de la Buget pentru a înmulți rîndurilor inspectorilor și controlorilor dotați cu chitanțiere care-i tratează pe cetățeni drept infractori din naștere.
Funcționarul abilitat să dea amenzi este o specie aparte. Nu-și mai încape în piele de cîtă importanță crede că are. Se poartă de parcă ar fi descendent pe linie directă din Arhangheli! Nu are timp să explice cum este corectă o situație; este obsedat să găsească defecte. Explicația este simplă și mi-a fost oferită de un prieten din domeniul comercial. A ajuns omul la capătul răbdării din cauza unei „doamne” cu funcție la o instituție de control care în ajun de sărbători și ori de cîte ori are vreun eveniment în familie trece pe la diverse magazine și o face pe zbirul. Lasă portbagajul descuiat și urmărește atentă, de la distanță, cum i se cară plocoanele la mașină. Evaluează din ochi „darul” și pleacă la următoarea victimă. La un moment dat, unuia care nu a înțeles „mersul treburilor” i-a ars o amendă de cinci milioane pentru că „asta-i minima și n-am să plec de-aici chiar cu mîna goală!”… N-ar fi, oare, mai normal ca armata asta de inspectori bățoși să facă mai ales muncă de îndrumare? Că sînt plătiți din taxele și impozitele celor pe care îi terorizează… Fiind vorba de bani publici, cred că ar avea datoria ca înainte de a sancționa micile erori de prin firme să explice întreprinzătorilor ce trebuie corectat și să asigure condițiile pentru ca legislația să poată fi respectată. în realitate, însă, lucrurile stau altfel. Un patron care face importuri alimentare a solicitat de la Ministerul Economiei și Comerțului informații referitoare la condițiile în care va putea să-și continue activitatea și după aderarea de la 1 ianuarie 2007. Omul voia să-și pună în ordine firma pentru a intra cu dreptul în Europa. Răspunsul a fost delirant: „Habar n-avem care sînt aceste noi reguli. Reveniți dumneavoastră cu un telefon după 1 ianuarie…” Păi ce rost va mai avea informația atunci?! Omul riscă să iasă din afaceri fără să știe de ce! La ce sînt bune toate aceste instituțiile oficiale – ministere, agenții naționale, direcții județene – dacă angajații lor habar nu au de domeniile în care activează?!
Mulți asemenea inspectori stau pregătiți precum atleții la start ca în noul an ce vine să treacă la sancționarea celor care nu s-au „europenizat” peste noapte. Uită, însă, că însăși structurile guvernamentale sînt departe de toate normele occidentale. în cîte instituții ale statului care lucrează – din greu! – cu publicul există acces la toalete? Sau priviți cum arată holurile și cabinetele medicale din policlinicile și spitalele de stat. Igrasia a pătruns peste tot, bolnavii sînt tratați în condiții – culmea! – neigienice, însă nu am auzit despre vreo decizie de ridicare a autorizațiilor de funcționare în aceste spații. Guvernul, prin reprezentanții săi plătiți din buzunarele noastre, nu vede mizeria din propria sa curte. Cum să concurezi cu statul dacă acesta își folosește „dulăii cu chitanțier” pentru a te ține la respect?! Este o atitudine departe de ceea ce înseamnă „european”. Mulți dintre semenii noștri care au plecat să muncească prin Italia sau Spania primul lucru pe care l-au remarcat acolo a fost atitudinea funcționarilor care, înainte de a sancționa o neregulă, îl ajută pe om să intre în legalitate. Intenția nu este de a vîna fraieri și cetățeni săraci cu duhul; mai important este să funcționeze sistemul și să-i înveți pe cetățeni să respecte regulile. Altfel spus, statul este al oamenilor și nu invers. Helvetica-R re-i tratează pe cetățeni drept infractori din naștere.
Funcționarul abilitat să dea amenzi este o specie ap

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!