Statul la cozi ne mănîncă un sfert din viață

Stresul băcăuanilor: cozile
• după mai bine de 15 ani de trăit într-o societate care se autodefinește ca fiind capitalistă, băcăuanilor li se mai pare, încă, firesc să stea ore în șir la coadă pentru plata unor facturi sau să îndure țîfnele unor funcționari plătiți din bani publici tocmai pentru a rezolva problemele cetățenilor n pentru a putea să își plătească toate dările către furnizori sau de stat, băcăuanii trebuie să piardă cîteva zile în fiecare lună n de cele mai multe ori, băcăuanii îndură un tratament calificabil oricum, numai normal, nu

Pînă în urmă cu cîțiva ani, imagini cu oamenii care mergeau în magazin fără nici un ban în buzunar, umpleau coșuri uriașe de cumpărături și scoteau din buzunar o carte de credit atunci cînd ajungeau cu mărfurile la casă puteau fi văzute doar la televizor, în puținele ceasuri în care aveam parte și de alte programe în afara celor în care mărețele realizări ale societății socialiste erau preaslăvite. în vreme ce personajele din filmele americane își umpleau coșurile cu tot ceea ce pofteau de prin magazine, băcăuanii stăteau ore întregi la rînd pentru a-și lua rația de jumătate de pîine și bucata de salam îndesat cu soia. Occidentalii care trăiau în putreda societate capitalistă își plăteau facturile prin card, mergeau la medic atunci cînd aveau programare, iar dacă aveau de obținut vreun act de la vreo instituție publică plecau cu el acasă după o așteptare de cîteva minute. La noi, perioada de plată a facturilor ajungea să se întindă, uneori, pe parcursului mai multor zile, din cauza cozilor imense la lumină, telefon și în cele din urmă la plata chiriei sau a ratelor pentru apartamentul primit de la stat. După aproape 15 ani de trăit într-o societate care se autodefinește capitalistă, lucrurile nu stau, însă, cu mult mai diferit. Intrați pe nepregătite în noua democrație, băcăuanilor li se mai pare, încă, firesc să stea ore în șir la coadă pentru plata unor facturi sau să îndure țîfnele unor funcționari plătiți din bani publici tocmai pentru a rezolva problemele cetățenilor.
în fața farmaciilor se înșiruie, la fiecare început de lună, cozi kilometrice, iar culoarele din fața cabinetelor medicilor de familie sînt pline ochi în fiecare zi cu pacienți care încearcă să facă tot ce le stă în putință pentru a-și mai prelungi cu cîteva zile contractul pe care l-au încheiat cu viața. Nu sînt, însă, singurele locuri unde băcăuanii sînt nevoiți să își piardă ceasuri întregi. Plata facturilor la telefon, gaz metan sau energie electrică a devenit, de cîțiva ani buni, o adevărată probă de rezistență pentru toți cei care au încheiat un contract de prestări de servicii cu furnizorii acestor utilități. Vrea cinvea să își schimbe pașaportul sau buletinul sau are nevoie de un cazier? Se așează cuminte la coadă și, dacă are noroc, pînă la sfîrșitul zilei își poate depune actele necesare. Peste două – trei săptămîni, coada este luată din nou de la capăt, de data asta pentru ridicarea actului solicitat.
Are nevoie un pensionar de un bilet de tratament într-o stațiune balneoclimaterică? Pierde vreo două – trei zile pentru adunarea tuturor actelor necesare la dosar, după care se așează la coadă în fața ghișeelor Casei Județene de Pensii pentru a-și depune cerere. Statul la cozi ore în șir nu reprezintă, însă, și o garanție că respectivul pensionar va și ajunge în stațiune. Asta pentru că biletele vin întotdeauna mult prea puține pentru a putea acoperi avalanșa de cereri.

Persoanele cu handicap psihic nu se vor mai înghesui la
comisie

Cozi găsești, însă, oriunde în Bacău, nu doar la medic, în farmacii sau la pensii. în fiecare zi de miercuri, holul în care persoanele cu handicap psihic așteaptă să intre la Comisia de expertiză medicală este înțesat de lume, încît nu ai unde să arunci un ac. Cel puțin 60 de bolnavi psihic și însoțitorii acestora se înghesuie pe un spațiu de
cîțiva metri pătrați, încît vara, aici, aerul devine irespirabil.
Conducerea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția
Copilului (DGASPC) Bacău, în sediul căreia funcționează comisia
de expertiză, găsește vinovați de situație numai pe bolnavi și pe cei
de pe lîngă ei. „Am încercat să-i programăm la comisie, dar tot
degeaba. Se prezintă cînd vor. Și pe lîngă bolnavul psihic mai vin și
una, două persoane care îl aduc. Oricît spațiu ar fi, tot nu ar ajunge.
Am vrut să amenajăm afară o sală de așteptare, dar am ajuns la
concluzia că tot fără efect. Nu vor să stea să aștepte decît în fața
cabinetului comisiei de expertiză. Ba, unii nu acceptă nici să lăsăm
deschisă ușa de la intrare ca să se aerisească”, afirmă Daniela
Țîțaru, director general adjunct al DGASPC Bacău. Conducerea
acesteia promite, însă, o soluție care să rezolve, în sfîrșit, problema.
Peste două săptămîni, pentru bolnavii psihic vor fi rezervate de către comisie două zile pe săptămînă, și nu una, ca acum. „Miercurea se vor prezenta cei din municipiul Bacău, iar joia, bolnavii din județ. Astfel vom evita aglomerația”, a mai spus directorul instituției.

La primărie poți să ajungi oriunde, mai puțin la primar

La Primăria Bacău, ieri, am zăbovit mai multă vreme, pentru a vedea cum sînt tratați oamenii de funcționarii de-aici. Surprinzător fasță de alte dăți, nimeni nu stătea la coadă la biroul de relații cu
publicul, nici la urbanism, nici la autorizații. Cetățenii erau tratați, în general, cu respect de funcționarii publici, semn că, în sfîrșit,
au înțeles de unde primesc leafa.
Placa se schimbă însă, odată ajunși la etajul I al Primăriei. Aici sînt
birourile primarului Romeo Stavarache și viceprimarului Nicolae Onică. Chiar dacă ei țin în frîie orașul, legea la etajul întîi nu este făcută de ei. Doi gardieni publici îmbrăcați bine, cu o uniformă impecabilă, aleg cine poate intra pe etaj, și cine nu. Ei te verifică cu atenție din cap pînă în picioare, ca nu cumva să fii unul dintre cei care vor să atenteze la viața primarului. Oricum, oricine ai fi, nu poți intra în biroul primarului decît dacă ai o invitație din partea acestuia, invitație ce trebuie verificată mai întîi de unul dintre gardieni. Unii cetățeni spun că se simt irakieni cînd vine vorba să meargă la primar. „Se uită la mine de parcă aș avea o bombă în geantă. Mă verifică, mă întreabă ce vreau, apoi mă dau afară pentru că nu am voie nici măcar să fiu la același etaj cu biroul primarului. Deci ca să intru la primar nici nu mai poate fi vorba. Ți se spune să vii în audiență, chiar dacă problema pe care o ai cere rezolvare imediată”, ne-a povestit Elena Țiriac, o femei care a vrut să ajungă la primar.
Toate acestea se întîmplă, deși primarul este votat de cetățeni și pe
deasupra, prin lege, primarul este obligat să plece urchea la
doleanțele oricărui cetățean.

La Policlinica spitalului, scandalurile izbucnesc la tot pasul

Mult mai grea devine situația cînd ajungi în Policlinica Spitalului Județean. Bolnavii care primesc trimitere de la medicul de familie să fie consultați de un medic specialist în ambulatoriu așteaptă, de de multe ori, în condiții inumane. în fața cabinetului de ortopedie
poți vedea bătrîni cu piciorul fracturat care se sprijină în cîrje,
rezemați de pervazul geamurilor sau de pereți pentru simplul motiv
că locurile de așteptare sînt prea puține, iar pacienții cu duiumul. De
aceea, nu de puține ori au izbucnit adevărate scandaluri între
bolnavi, între care unii nerăbdători și sătui să stea la rînd au
încercat să sară coada.
O programare la medicul specialist din policlinică este un adevărat calvar. Și asta, mai ales în timpul programului de dimineață, pentru că după-amiaza este mai liber. Bolnavii vin cu noaptea în cap la Policlinică pentru a-și lua un bonul. Apoi se întorc acasă, urmînd să revină la spital după cîteva ore, cam cînd cred ei că le-ar veni rîndul. „Să fii sigur că ajungi printre primii în cabinetul medicului la care vrei o consultație, trebuie să te trezești cu noaptea în cap. Eu sînt cardiac și aici e mai mereu coadă, mai ales că au fost și căldurile astea. Dacă vii mai tîrziu, găsești puhoi de lume și stai ore întregi pînă cînd își vine rîndul”, ne-a declarat Mihai Pădure, de 62
de ani. Pentru a preîntîmpina cozile și certurile dintre oameni s-a
pus la dispoziția asiguraților și un telefon, unde aceștia pot face
programări. Prea puțini însă apelează la telefon, iar majoritatea
preferă să vină să ia bonul direct de la policlinică.
în privința comportamentului cadrelor medicale, bolnavii nu au ce
reclama. „Nu ne putem plînge, că se poartă frumos cu noi și sîntem
mulțumiți că ajungem la doctor, după atîta așteptare. Uneori mai
sîntem repeziți de asistente sau doctori, dar înțelegem și noi că sînt
și ei obosiți după ce văd atîția bolnavi”, ne-a spus și Mioara Lungu,
o pacientă care își aștepta rîndul la consultație. Nimeni nu vorbește însă de șpăgile care trebuie date. Au devenit, din păcate, parte din cotidian. Omul a ajuns să știe că la doctor trebuie să dai, ca să se uite la tine, așa că nu mai reclamă nimic. (Elena SOLOMON, Elena ȚINTARU, Claudiu TĂNĂSESCU, Alexandru COVACI)or fasță de alte dăți, nimeni nu stătea la coadă la biroul de relații cu
publicul, nici la

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!