Statul se agită să reducă evaziunea fiscală, dar își pune singur piedici

• vor fi luate la puricat tranzacțiile firmelor cu rudele pînă la gradul trei ale patronilor • controlorii nu mai pot da buzna peste firme decît în timpul orelor de program • pentru prevenirea evaziunii fiscale vor fi verificate la sînge tranzacțiile între persoanele asociate • firmele nu mai pot fi vîndute nerezidenților decît după plata datoriilor către stat • informațiile din cazierul fiscal sînt confidențiale • firmele țepuitoare își pot vedea liniștite de treabă

Inspectorii fiscali nu mai au dreptul să intre în spațiile firmelor pe care le controlează decît în timpul programului. Măsura este specificată în noua Lege a impozitului pe profit (414/2002). Controlorii zeloși mai pot să dea buzna în societățile comerciale și după orele normale de serviciu, dar numai cu aprobarea scrisă a conducerii unității fiscale pe care o reprezintă și cu motive bine întemeiate. Inspectorii au în schimb mînă liberă să intre în orice incintă de afaceri a contribuabililor sau în alte spații deschise publicului, în timpul programului.

Noua lege mai prevede că organele fiscale au dreptul să verifice toate operațiunile care conduc la diminuarea impozitului. Pentru prevenirea sau descoperirea actelor ce constituie evaziune fiscală, vor fi verificate inclusiv tranzacțiile între persoanele asociate. În cazul tranzacțiilor dintre persoane asociate, valoarea recunoscută de autoritatea fiscală este cea a pieței. Finanțiștii consideră că persoanele asociate sînt:

– persoanele fizice, ascendenții, descendenții, colateralii, soțul sau soția acestora și afinii pînă la gradul al treilea inclusiv;

– o entitate și orice altă persoană care dețin inclusiv proprietăți ale asociaților acelei persoane, în mod direct sau indirect, 20 la sută sau mai mult din valoarea ori din numărul acțiunilor sau al drepturilor de vot din acea entitate sau care o controlează efectiv;

– două entități, dacă o terță persoană deține inclusiv proprietăți ale asociaților acelei persoane, direct sau indirect, 20 la sută sau mai mult din valoarea sau numărul acțiunilor ori ale drepturilor de vot din fiecare entitate sau le controlează în mod efectiv.

De asemenea, cesionarea sau înstrăinarea sub orice formă a acțiunilor ori a părților sociale al societăților comerciale, precum și transferul acestora în patrimoniul altei firme ce aparține unei persoane nerezidente (cu domiciliul stabil în altă țară) se poate face numai după plata integrală către stat a impozitului pe profit sau pe dividende. Aceste operațiuni sînt permise numai în cazul cînd cumpărătorul preia obligațiile fiscale restante ale contribuabilui, pe baza unui protocol încheiat cu Fiscul. De altfel, Oficiul Registrului Comerțului este obligat ca la operarea unei astfel de tranzacții să solicite dovezi eliberate de organele fiscale, din care să rezulte plata integrală a obligațiilor, sau protocolul, în cazul în care se preiau aceste obligații fiscale. Purtătorul de cuvînt al Direcției Generale a Finanțelor Publice (DGFP) Bacău, Maricel Radu, spune că această prevedere legală se impunea, deoarece „erau societăți comerciale care acumulau datorii foarte mari și erau vîndute unor persoane ce nu mai puteau fi trase la răspundere”.

Reprezentanții mediului de afaceri reacționează pozitiv la prevederile Legii impozitului pe profit. Ionel Floroiu, administrator al SC Proindom SRL, spune că e de acord ca inspectorii fiscali să efectueze verificări doar în timpul programului normal de lucru și „nu cînd își amintesc că au pe cineva de controlat și pe care, eventual, nu-l simpatizează”. De asemenea, Floroiu se declară „surprins și, totodată, intrigat că după atîția ani, în care statul a fost păgubit pe față prin vînzarea firmelor cu datorii către străini, a apărut o lege care pune capăt acestor proceduri”. Omul de afaceri este mulțumit că, în final, „le-a venit mintea la cap”.

Cazierul fiscal s-a născut vedetă și a murit speranță

Teoretic, aceste manevre ar fi putut fi prevenite și printr-un instrument de inspirație occidentală, cazierul fiscal.

Înființat prin Ordonanța de Urgență 75/2001, cazierul fiscal își propunea în principal să îmbunătățească mediul de afaceri și să prevină evaziunea fiscală. El ar urma să conțină date privind sancțiunile aplicate contribuabililor, precum și măsurile de executare silită aplicate acestora. Înscrierile datelor se vor face în baza extraselor de pe hotărîrile judecătorești definitive, de pe actele întocmite de de organele fiscale și vamale din subordinea Ministerului Finanțelor Finanțelor Publice (MFP), documente ale altor organe competente să constate încălcări ale legilor și să aplice sancțiuni. Ordonanța trebuia să intre în vigoare la începutul acestui an, dar, din motive necunoscute, aplicarea sa a întîrziat cu mai bine de jumătate de an. Mai nou, în Monitorul Oficial din 9 iulie 2002 a fost publicată Legea 410/2002 pentru aprobarea Ordonanței 75/2001. Numai că reglementările inițiale au suferit schimbări esențiale, în sensul că acest cazier nu poate fi solicitat de oamenii de afaceri sau de persoanele fizice care doresc informații despre anumite firme. În acest caz, sistemul de evidență și-a pierdut din sensul inițial, deoarece el nu mai reprezintă o modalitate de cunoaștere a eventualilor parteneri de afaceri. Cum informațiile din cazier rămîn necunoscute, înseamnă că agenții comerciali rău-platnici sau cu alte „bube în cap” vor putea în continuare să înșele alte firme cu care se află în relații contractuale.

Prin Lege, cazierul poate fi solicitat numai de instanțele judecătorești, organele de urmărire penală, Registrul Comerțului și de autoritățile fiscale din alte state. Prezentarea cazierului fiscal este obligatorie la înființarea asociațiilor și fundațiilor sau la autorizarea exercitării unei activități independente. Obligativitatea prezentării cazierului la Registrul Comerțului este cît se poate de logică, numai că legea se oprește aici, adică nu precizează ce se întîmplă în cazul cînd solicitantul are menționate ilegalități. Purtătorul de cuvînt al DGFP, Maricel Radu, opinează că, probabil, normele de aplicare a legii vor prevedea faptele din cazier pentru care se va anula dreptul de a înființa societăți comerciale. Ca om de afaceri, Ionel Floroiu crede că certificatul fiscal ar trebui eliberat oricărui solicitant, dar numai cu acordul titularului. „Eu mă interesez de anumite firme cu care aș vrea să fac afaceri, iau legătura cu ei, după care pot să le solicit în mod expres acceptul pentru a vedea acest cazier fiscal. Cred că această procedură ar fi corectă și ar fi trebuit prevăzută în lege”, sugerează Floroiu.

Certificatele de cazier fiscal se vor putea elibera de la începutul anului viitor. Acestea vor cuprinde informații privind sancțiunile aplicate contribuabililor pentru încălcarea legislației financiare și vamale, ca și măsurile de executare silită aplicate acestora. Înscrierea datelor se va face numai pe baza documentelor rămase definitive și irevocabile. Mențiunile din cazierul fiscal sînt „șterse” după cinci ani, dar numai în cazul în care contribuabilul nu a mai încălcat legislația. Certificatul de cazier fiscal va fi valabil 15 zile de la data emiterii și numai în scopul în care a fost eliberat. (Florin POPESCU)