Ștefan RADU

Un prieten londonez, zăpăcit de-a binelea de balamucul politic din România, mă sfătuiește să emigrez cît mai e vreme. „Nu rîde, că nu-i a bine ce se întîmplă pe la voi!”… L-am contrat imediat: „Acum să plec?!!! Păi unde mai dau de așa spectacol gratuit?” Răspunsul amicului m-a pus pe gînduri: „Aiurea gratuit! Veți plăti cu vîrf și îndesat distracția de-acum…” Și cred că nu se înșeală.
La ora cînd scriu rîndurile astea încă nu se știe dacă președintele Băsescu va fi suspendat în Parlament. De aceea nu mă voi referi la asta, chiar dacă – în sinea mea – cred că ar fi bine să asistăm la o asemenea decizie. Și asta deoarece mai rău decît acum nu poate fi (spune optimistul din mine)! Decît boala lungă (de doi ani) din care nu mai ieșim, mai bine apelăm la o intervenție chirurgicală și extirpăm – măcar în parte – tumora politică. Ce e așa mare nenorocire dacă vom avea alegeri prezidențiale?! Traian Băsescu a visat anticipate încă din prima zi a mandatului său. Păi nu ar fi normal să înceapă chiar cu funcția sa?! Cimitirele sînt pline de oameni de neînlocuit… Oricînd și oriunde există un ins mai capabil pentru a-și asuma responsabilități majore.
Problema mult mai mare este manipularea generală la care asisăm. Se vehiculează fel de fel de scenarii fără vreo acoperire în realitate. S-a sugerat că demisia Președintelui ar duce nu doar la alegeri prezidențiale, ci și la parlamentare. Fals! Dacă ar candida singur dl. Băsescu și ar reveni la Cotroceni cu o nouă zestre electorală, el va trebui să lucreze cu același Parlament și cu același Guvern. Este o prostie ideea că după ce va reintra victorios pe ușa Președinției va numi un nou premier. Doar în mintea lui Gigi Becali poate să persiste această elucubrație. Asta ar echivala cu faptul că după fiecare scrutin prezidențial la termen vom avea guvern nou. Altfel spus, din cinci în cinci ani (mandatul Președintelui este mai lung cu un an decît al parlamentarilor), indiferent de structura Legislativului (care se schimba după alte cicluri), vine cîte unul și demite Guvernul. Cine citește Constituția vede că un asemenea scenariu este imposibil. Atunci de unde atîta încrîncenare pe marginea discuțiilor despre suspendarea Președintelui?! în esență, dacă luăm de bune rezultatele din sondajele de opinie, demis sau nu, dl. Băsescu nu poate schimba ceva în țara asta în „distribuția” actuală. Tot circul pe care îl înghițim, de nevoie, acum este inutil. Singura șansă ar fi scoaterea din ecuația administrării acestei țări a uneia dintre părți: ori pleacă Traian Băsescu și țara alege alt președinte care să aibă o bună comunicare cu Legislativul și cu Executivul, ori liberalii în frunte cu dl. Tăriceanu se retrag în opoziție și lasă guvernarea la dispoziția celor de la PSD.
O a treia variantă – însă mult mai nesigură – este autodizolvarea Parlamentului și organizarea de alegeri anticipate (pohta ce-a pohtit dl. Băsescu). Atunci el ar rămîne locului, pe funcție, la Cotroceni, iar românii ar trebui să aleagă cu foarte mare atenție un Legislativ pe placul domniei sale. Altfel, dacă noua majoritate nu-l va mulțumi, circul va continua cu o nouă distribuție. Noi, ăștia care plătim impozitele din care se înfruptă „actorii” penibili ajunși în fruntea țării, vom fi cuprinși de disperare și de lehamite. Ne amintim că în 2004, pe finalul campaniei electorale pentru alegerile prezidențiale, dl. Băsescu – emotiv cum îl știm – plîngea de grija națiunii spunîndu-i contracandidatului său, Adrian Năstase, că „oare ce blestem urmărește poporul acesta care este nevoit să aleagă între doi comuniști?”… După atîția ani (acuși 18, de la Revoluție…), îndrăznesc să spun că mai mereu avem de ales între ciumă și cancer. Ba am fost chemați să-l propulsăm (iarăși) pe Ion Iliescu doar pentru a-i bara calea către putere lui Vadim Tudor, ba ni se plimbă „mîța” Becali pe sub nas ca argument pentru a-i vota pe actualii incompetenți și astfel se mizează doar pe adversitățile noastre, nu pe opțiunile pozitive. Cînd un primar vine în fruntea comunității doar pentru că oamenii au vrut să dea de pămînt cu precedentul este normal să nu avem parte de realizări concrete, de strategii menite să asigure progresul comun și individual. A venit vremea să alegem ce este în favoarea noastră, a familiilor noastre, a afacerilor personale. Nu mă mai interesează dacă un politician este liberal, comunist sau legionar cîtă vreme am siguranța că-mi apără interesele. Deocamdată, pînă acum, noi, votanții simpli, am fost – inconștienți – în slujba unor partide frumos ambalate în staniol, interesate – însă – doar de propășirea găștilor conducătoare. E de-ajuns!hirurgicală și extirpăm – măcar în parte – tumora politică. Ce

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!