Un plop sădit de însuși Ștefan? Pare de necrezut, dar!… La 1895, Ortensia Racoviță culegea din satul Plopu, comuna Dărmănești, plasa Muntelui, următoarea legendă despre denumirea așezării: „Numele și l-a luat de la un plop uriaș, despre care legenda spune că este plantat de pe timpul lui Ștefan cel Mare și care există și azi, dominînd regiunea”. Într-o altă legendă, culeasă mai tîrziu, sînt precizate următoarele: „În satul Plopu, comuna Dărmănești, județul Bacău, era un plop bătrîn care a căzut astă-vară de bătrînețe și pe care se zice că l-a sădit Ștefan cel Mare, cu însăși mîna sa. Despre acest falnic copac, de la care s-ar fi trăgînd și numele satului, se spun multe lucruri. Așa se zice că l-a fost blăstămat Ștefan-vodă ca să nu-l taie nimeni: nici topor ori beșchie să nu se atingă de el. Într-un rînd, se zice, au încercat doi oameni din sat să-l reteze cu beșchia, și cum s-au apucat, au și rămas înlemniți, morți. Jurămîntul venea de acolo că ar fi avut ascunsă sus o comoară. Se spune că era și o portiță care dădea-n scobitura cu aur. Acum nu se mai înalță falnic uncheșul care făcea cinstea locurilor, purtînd 400 de ani povară în spate. Negura vremurilor l-a răpus”.
În vara în care plopul s-a prăbușit gospodarul Vasile Cojocaru, în a cărui grădină era, n-a găsit nici urmă de comoară. Așadar, pe lîngă sutele de stejari pomeniți în legendele legate de Ștefan, iată că se găsește și acest unic plop. Cît despre sat, documentele despre înființarea lui lipsesc. Aflăm, totuși, că pe la 1774 satul avea 30 de case și aci locuiau 28 de plăieși ai „căpitanului Sandul din Comănești”.
Plopu în 1803 aparținea Mănăstirii Tazlău. Din cauza puținului loc pentru agricultură majoritatea sătenilor se ocupau cu „extrasul păcurei”. Astăzi, la Plopu încă mai este vie amintirea legendei bătrînului plop al nebiruitului domnitor. (Eugen ȘENDREA)
Lasă un răspuns