Sub semnul grației divine

Rare sînt momentele din viața unui oraș care aștern în urma lor amintiri trainice și prețioase. Cele patru ultime manifestări publice, care au încheiat Festivalul internațional „Zilele muzicii contemporane”, s-au constituit în tot atîtea evenimente artistice, puse cu adevărat sub semnul grației divine, în efortul de a înfrăți artele în descoperirea și afirmarea adevărului etern. „Lucrarea celor șapte zile dumnezeiești pentru ziua a opta omenească” a presupus pentru pictorii Doina Mihăilescu și George Mircea un însemnat efort de gîndire și ilustrare plastică a marilor teme teologice, pînă cînd au reușit să aducă pe simezele Centrului Cultural „George Apostu” expoziția „Icoană și Altar”. După cum ne sugerează tablourile expuse, temele ilustrate nu sînt o „găsire”, ci o „redescoperire” a unei realități din afara timpului și experienței omenești, din veșnicie spre un prezent absolut. Este vorba despre imagini ale transcendenței, de imaginea lui Hristos, de cea a Crucii înfățișată ca „Icoană a Duhului Sfînt”, de cea a Fecioarei Maria ca „Icoană a Timpului viitor”, de cea a îngerilor, a Altarului Sfînt și a mărului pus pe acesta spre jertfă.
Tot la Centrul Cultural „George Apostu”, compozitorul Liviu Dănceanu și actorul Geo Popa au reușit să-l convingă pe multipremiatul Radu Igaszag să prezinte filmul „Boborul”, o ecranizare a schiței lui I.L.Caragiale, cu multiple mijloace filmice (de la interpretarea „pe viu” cu Victor Rebengiuc, la desenul animat), probînd că actualitatea lui nenea Iancu este mult prea evidentă și astăzi. După aceste momente, au urmat cele două concerte de la sala Ateneu, cu lucrări fundamentale pe paralela Bela Bartok – George Enescu. Acestea au avut capacitatea să ilustreze geniul unor compozitori care au definit (alături de alți corifei ai muzicii) zbuciumatul secol XX. în prima parte a programului au evoluat patru dintre cei mai talentați artiști ai momentului: pianiștii Andrei Tănăsescu și Verona Maier, percuționiștii Alexandru Matei și Adrian Tăbăcaru. Ei au dat o excelentă viață sonoră „Sonatei pentru două piane și percuție” a lui Bela Bartok – o vastă și inspirată lucrare pe teme de o vigoare și o profunzime rară. Sub variate aspecte, ideile sonore se înlănțuiesc, se întretaie, se amplifică, urzind o muzică de adînc conținut. Cei patru interpreți au dat strălucire configurațiilor armonice, pulsațiilor ritmice și aliajelor timbrale ale partiturii, ce au supus la grele încercări disponibilitățile lor tehnice și expresive.
Concertele cu muzica lui George Enescu sînt adevărate sărbători luminoase, privilegii memorabile pentru ascultători, clipe covîrșitoare de înălțare a spiritului. „Cvartetul cu pian op.29” al maestrului posedă o întreită forță de radiație: o plenitudine înflorită de efuziunile inspirației, o capacitate constructivă excepțională și infinite orizonturi de poezie sonoră. Cvartetul „Consonanțe” al simfonicului băcăuan (Andrei Onofrei, Ștefan și Mihai Epuran, Vanda Catherine Multhaler), însoțit de pianistul Horea Haplea, au redat suflul larg, viguros și poetic revendicat de lucrare, strălucind prin bravura jocului cu evidente resurse de virtuozitate. Formația băcăuană a luminat, astfel, cei 50 de ani de la „marea trecere” a lui George Enescu din lumea noastră spre o alta mai fericită.
încheierea „Zilelor muzicii contemporane” a chemat la rampă binecunoscutul și mult-reputatul Ansamblu „Archaeus”, dirijat de organizatorul și sufletul festivalului – compozitorul Liviu Dănceanu.
Programul său a cuprins muzici contemporane dintre cele mai diverse și mai surprinzătoare stilistic, cu lucrări ale creatorilor români, dar și străini. Componenții „Archaeusului” sînt instrumentiști de înaltă clasă valorică, fiecare în parte un virtuoz și un novator constant al instrumentului pe care cîntă: Anca Vartolomei (violoncel), Marius Lăcaru (vioară), Dorin Gliga (oboi), Rodica Dănceanu (pian), Ion Nedelciu (clarinet), Șerban Novac (fagot) și Alexandru Matei (percuție). Numai un astfel de ansamblu orchestral putea da viață sonoră de înaltă valoare unor partituri atît de diversificate componistic și stilistic, din școli de gîndire extrem de variate, care se manifestă îndeosebi în Europa, dar și în America de Nord și Asia. O lucrare ca „Sextuplum”, a lui Ștefan Niculescu, de pildă, solicită o stăpînire perfectă a mijloacelor instrumentale ca să poată fi realizate combinațiile eterofonice cu cele monodice, polifonia cu omofonia, diatonicul cu cromaticul. Archaeusul a reușit cu brio să redea acea incantație, invocație și atmosferă specifice unei ceremonii religioase imaginate.
într-o manieră total diferită componistic (serială și post-serială), lucrarea lui Robert Helmschrott „Primum mobile” a solicitat ansamblului un rafinament interpretativ deosebit pentru a izbuti să parcurgă cu eleganță cele șapte structuri evocatoare ale atmosferei „Cîntului XXVII” („Paradisul”) din „Divina Comedia” a lui Dante Alighieri. Nu mai puțin talent a fost necesar pentru restituirea sonoră a piesei „In nomine” de Pieralberto Cattaneo, solicitîndu-i îndeosebi Ancăi Vartolomei resurse de extremă virtuozitate, pe care cellista le-a dezvăluit cu generozitate. Alte două lucrări („Schițe pentru un autoportret” de Mircea Buciu și „Fin de(s) siecle(s)” de Gheorghe Firca) au presupus neîncetate metamorfoze de culoare, evocări picturale, închizînd festivalul în fața frunților plecate în reculegere și în unanime aprecieri, îndelung aplaudate de un auditoriu select, participativ total la aceste dăruiri de muzică nouă. Lucrările menționate au fost intersectate cu minunate miniaturi instrumentale din lucrarea „Exerciții de admirație” de Liviu Dănceanu. Așadar, „Anul Enescu” a căpătat la Bacău strălucirea și onoarea care se cuvin marelui geniu al neamului românesc.
Vasile PRUTEANU Tănăsescu și Verona Maier, percuționiștii Alexandru Matei și Adrian Tăbăcar

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!