Sufocată de importurile de sare cu ghips din Ucraina

Salina de la Tîrgu Ocna a ajuns pe „chituci”

• de cînd România importă sare din Ucraina, Mina Trotuș din Tîrgu Ocna pierde tot mai mult teren pe piața de desfacere n din 2002, au fost cinci valuri de restructurări în rîndul angajaților, și doar în primul trimestru al acestui an a pierdut 20 de miliarde de lei vechi n conducerea minei susține că principala vină o poartă statul român, care a acceptat să fie adusă sare din Ucraina, mult mai ieftină, dar și slabă calitativ n reprezentanții Minei Trotuș spun că sarea adusă de peste graniță este plină de praf de ghips și var și nu are toate analizele de laborator necesare

Importul de sare din Ucraina a „pus pe chituci” Mina Trotuș din Tîrgu Ocna. Zeci de mineri au fost trimiși în șomaj, iar cei care au mai rămas primesc salarii mici. Mina a început „să scîrțîie” de cînd statul român a acceptat să se importe sare din țări precum Ucraina, Belarus, Grecia sau Israel, la prețuri mult mai mici. Dintre consumatorii români, mai nimeni nu știe că, de fapt, sarea, mai ales cea din Ucraina, este atît de albă deoarece conține mari cantități de praf de var și ghips, iar analizele de laborator nu sînt realizate „ca la carte”. „Mulți preferă sarea această albă, ca laptele. A noastră este mult mai închisă la culoare, și nu are un aspect chiar așa de comercial. De fapt, a noastră, de la Tîrgu Ocna, conține cantități mari de săruri de magneziu, care sînt absolut utile organismului. Sarea din Ucraina nu e așa de sărată ca a noastră. Păi cum să fie, dacă în ea se găsește o cantitate mare de praf de var și de ghips. E foarte albă, și lumea crede că e de calitate! E o mare păcăleală! De aceea este și mai ieftină ca a noastră! în plus, nici cantitatea de iod nu e, de multe ori, în parametri normali”, a explicat Ionel Ilie, inginer șef al sucursalei Salina, din Tîrgu Ocna.

Sarea de Ucraina merge și fără analize

Acesta a mai explicat că sării din Ucraina i se fac analizele de laborator superficiale, deoarece se spune că „sarea nu pune în pericol viața oamenilor”. „Este analizată de laborator cu mult înainte să fie ambalată și comercializată în magazine. Este normal să fie verificată și înainte să iasă la vînzare. Cine știe care sînt condițiile de ambalare? Poate linia tehnologică e ruginită, mucegăită! E normal să fie verificat orice produs înainte să intre în magazin! Păi, noi așa facem! De aceea sarea noastră este mai scumpă! Noi facem analize ca la carte! Sarea din Ucraina vad că merge oricum!”, susține inginerul Grigore. Acesta a mai adăugat că la vamă sarea trece foarte repede. „Chiar nu înțeleg asta! Nimeni nu întreabă nimic. Noi, respectăm legislația statului. Avem autorizații, certificări, analize de laborator. Astea înseamnă costuri! Ei nu au nimic. De aceea practică prețuri mult mai mici ca ale noastre! Le convine, doar! Asta e politica statului! Acolo extracția sării e ajutată foarte mult de subvenții. Eu sînt de acord cu concurența, dar să fie loială, în conformitate cu legea”, a mai explicat inginerul Grigore.

Prețul poartă fesul

L-am întrebat pe acesta dacă nu există vreo strategie managerială prin care prețul sării de Tîrgu Ocna să îl „bată” pe cel de Ucraina. Acesta ne-a răspuns că oricît ar încerca acest lucru este imposibil de realizat. „Am încercat, și nu se poate! Noi lăsăm prețul mai jos ca ei cu 20 la sută, și mîine ei îl scad cu 30 la sută. Este ca un joc! âși permit așa ceva, fiindcă sînt susținuți! Indiferent ce am face, ei cad mai jos ca noi la prețuri. Păi cum să nu aibă asemenea prețuri dacă ocolesc legislația? Altfel nu se poate! Sînt susținuți și ocolesc legislația! Noi nu avem ce face, fiindcă sîntem prea mici, iar interesele prea mari!”, a mai spus inginerul. El a mai adăugat că prețul unui kilogram de sare la poarta minei Trotuș este între 2.200 și 3.000 de lei vechi pe kilogram, ceea ce nu ar însemna mult.

încălzirea climei, o altă problemă

El susține că Mina Trotuș a pierdut mult și datorită încălzirii excesive a climei. Dacă înainte sarea se vindea în cantități mari pentru topirea gheței de pe drumuri, iarna aceasta nu s-a mai pus problema să o mai cumpere cineva. La aceasta se adaugă și scăderea agenților economici care aveau contracte cu mina de la Tîrgu Ocna. „Principalii parteneri cu care avem contract sînt Chimcomplex și fostul combinat de celuloză și hîrtie de la Brăila. înainte erau mai mulți, dar cu timpul, unii au închis porțile definitiv, sau și-au schimbat obiectul activității și nu mai au nevoie de sarea de la noi. Și sarea de Ucraina, și încălzirea vremii, și scăderea numărului de agenți economici cu care aveam contracte, au făcut ca anul acesta, în primele trei luni să avem o pierdere de 20 de miliarde de lei”, a spus șeful sucursalei Salina.

între industrie și legendă

Nimeni nu contestă calitățile curative ale sării de la Tîrgu Ocna. Sute de turiști din toate colțurile lumii fac tratamente pentru tot soiul de boli la mina de la Tîrgu Ocna. Unii sînt atrași și de legendele locului sau de singura biserică ortodoxă din lume realizată într-o mină de sare. Inginerul povestește că, pe vremuri, minerii de la Tîrgu Ocna aveau un taraf, și după ce terminau munca se apucau de cîntat. Azi, doar un țambal mai poate fi văzut în muzeul minei Trotuș. Inginerul Grigore a spus că s-a descoperit un document care datează din1380 în care se zice că domnitorul Moldovei plătea în sare niște dregători de pe lîngă mănăstirea Bogdana. Acesta ne-a spus că în zonă circulă tot felul de legende despre zăcămintele de sare de la Tîrgu Ocna. Inginerul ne-a vorbit despre haiducul care rătăcea prin pădurile din munții Bacăului, cu sute de ani în urmă, și s-a așezat să se odihnească pe un bolovan, pe malul rîului Trotuș. Și-a dat seama că bolovanul este lucios și jilav, a pus degetul pe el și apoi l-a dus la gură. Și-a dat seama că e un bloc de sare desprins din masiv. A luat bolovanul, l-a pus în desagă, și l-a dus domnitorului. Acesta i-a dat în stăpînire, drept mulțumire, localitatea Vîlcele și i-a spus să păzească ca nimeni să nu ia sare de acolo, decît oamenii stăpînirii. Inginerul Grigore e convins că Mina Salina poate trăi sute de ani, din extracța sării și turism, dacă acest lucru s-ar vrea și la nivel central. L-am întrebat dacă sarea extrasă din România ar fi suficientă pe piața națională sau ar mai fi nevoie să se mai importe. „Fără îndoială că ar fi suficientă!”, a afirmat șeful sucursalei Salina din Tîrgu Ocna. (Olimpia FILIP)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!