Psihologia de cîine
Elena BUFTEA
în lucrarea „Republica”, partea a II-a, vorbind despre întemeierea unei cetăți democratice ideale, Socrate – în dialogul său cu Glaucon -, stabilește care ar fi ocupațiile necesare în acea cetate și se oprește în cele din urmă la paznici (ai democrației – n.m.). Acestora li se cere o fire de „cîine de rasă” – care se arată cei mai blînzi față de cei cunoscuți lor și față de cei cu care sînt obișnuiți, dar se comportă exact pe dos cu cei pe care nu-i cunosc. Dar, constată Socrate, pe lîngă firea înflăcărată „de cîine”, paznicul mai trebuie să aibă și „o fire filosofică”. – Cum adică? Nu-mi dau seama! -, remarcă Glaucon. – Poți observa aceasta și la cîini, fapt vrednic de admirație la acest animal -, îi răspunde Socrate: „El e mînios pe cel pe care nu îl cunoaște, chiar dacă nu a pățit nici un rău din partea acestuia. Dar îl privește cu dragoste pe omul cunoscut, chiar dacă nu a avut nici un bine de pe urma lui. Nu te-ai minunat văzînd aceasta?!”
întrebarea lui Socrate e magistrală. Nu v-ați minunat și unii dintre dumneavoastră văzînd profundul servilism din clasa politică românească?! Cum să creezi o clasă politică sănătoasă cu această psihologie de cîine?!ceasta și
Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!
Opinii & Comentarii Cititori
0Nu există încă opinii la acest articol.
Fii primul care comentează! Părerile argumentate și respectuoase contribuie la o dezbatere constructivă.