Tableta de stimuloton

Compromisul dublurii

Elena BUFTEA

âmi amintesc de dificultatea cu care atît telespectatorii, cît și producătorii de filme se izbeau atunci cînd un actor principal refuza, din anumite motive, să mai joace în rolul respectiv. E de presupus că atît publicul, cît și producătorii erau oarecum dependenți de acest personaj care trebuia să continue, și atunci se alegea o dublură. Dublura se și asemăna, dar se și deosebea de original. Este, totuși, un alt personaj! Structura se schimbă, dar pentru a crea iluzia continuității producătorul era nevoit să recurgă la respectarea unor tabieturi discursive care să sugereze că nu s-a schimbat nimic. în principal se păstrau ticurile personajului.
Este pentru prima dată în actualitatea românească faptul că ne izbim de compromisul dublurii. După referendum, președintele Traian Băsescu nu mai poate fi același om. E imperios necesar să se schimbe. Dublura are alte priorități și o altă structură existențială, dar ticurile rămîn pentru a proba testul continuității. E ușor de exemplificat prin ticul violenței verbale în cazul ziaristei care l-a inoportunat cu întrebările sale. Se presupune chiar că acest incident ar fi fost o diversiune menită să îndepărteze orice schimbare. Mai poate, oare, original sau dublură, vrăji pe cineva?! izbim de compromisul dublurii. După referendum, președintele Tr

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!