Taxa de demnitate

Mihai BUZNEA

După scandalul bilețelelor compromițătoare provocat de blonda de la Cotroceni și care a tulburat apele între cele două palate ale puterii, fostul consilier prezidențial Elena Udrea detonează o nouă bombă cu efect întîrziat/imediat: taxa de demnitate! Termenul poate șoca prin mesajul său încifrat, contradictoriu și chiar ambiguu. Realitatea nu poate fi, însă, decît una, și aceea prozaică: vrei să ajungi ceva, cineva, să fii primit la masa puternicilor zilei? Cotizează. Doamna E.U. a dorit să devină consilier general al Capitalei și, pentru asta, a trebuit să pice cu darul: 5.000 de euro. Bani dați pe șest, se înțelege, fără chitanță și consemnare în evidențele contabile ale partidului (democrat). Regula e clară: cine nu dă – pentru că nu vrea sau pentru că nu are de unde – trebuie să-și pună pofta-n cui. Și-adio demnitate! Năravul a fost și a rămas în floare pe la toate marile „case”, nu doar la PD, și are deja vechime. Vreo 17 ani. Nu se descoperă, acum, America! O altă „fostă”, de astă-dată din ograda neîntinatului PRM, dezvăluie, la rîndu-i, o scamatorie: din indemnizația încasată, în valoare de 3.680 de euro, fiecare europarlamentar de-al nostru la Consiliul Europei trebuie să verse, lunar, la partid, 500 de euro. Daniela Buruiană este, însă, convinsă că treaba e cușer, chiar dacă „sacrificiul” său, ca și al colegilor ei de partid, ori de pe la alte formațiuni politice (psd – de-un exemplu) înseamnă să-i oblige la strînsul curelei. Care rămîne, totuși, destul de largă…
După romantismul democratic al celor dintîi alegeri post-decembriste, din mai 1990, practica plății taxei de accedere la… demnitate (publică, politică) a intrat în firescul lucrurilor. Chiar dacă a fost importată de prin țările cu democrații autentice, originale (!!). Sau poate tocmai de aceea. Vrei să devii senator, deputat, ministru, secretar de stat, consilier județean, local, primar? Scoate scama! Și nu cît te lasă inima sau buzunarul, ci după un mercurial stabilit cu rigurozitate: aia atît, ailaltă atît. Vrei cît mai sus pe listă? Licităm: care dă mai mult! E un fel de investiție pentru viitor, talentul stă mai apoi în a ști să-ți recuperezi „materialul”, cu profit cît mai gras. âți arvunezi, de fapt, bunăstarea de mai tîrziu. Iar afacerile cu statul român sînt cele mai sigure și mai bănoase. Plus traficul de influență. Zecile de miliarde de lei încasate de la buget de „teribila” E.U. prin renumita sa firmă de avocatură despre ce altceva fac vorbire?!
Taxa de demnitate mai are, însă, și o altă fațetă: cotizezi la greu numai pentru a fi lăsat în pace, ca să-ți vezi în liniște de propriile afaceri. V-ar putea împărtăși din experiența lor Dinu Patriciu, Sorin Ovidiu Vântu, Omar Haissam și tot neamul lor de investitori… strategici.
Aștept cu nerăbdare să văd ce alte bombe mediatice în materie urmează să fie amorsate de iluștrii noștri demnitari. Pînă atunci, mi-am amintit încă odată adevărul etern cum că nu e nimic nou sub soare și de faimosul dialog din la fel de celebrul roman social al lui Nicolae Filimon – „Ciocoii vechi și noi”: „Cu iaurt și gogoșele,/ te făcuși vornic, mișele…!”.
între timp, după aproape un veac și jumătate, manierele s-au mai rafinat. Chiar dacă năravurile au rămas aceleași…sam și tot neamul lor de investitori… strategici.
Aștept cu nerăbdare să văd ce alte bombe mediatice în materie urmează

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!