Tele-ambasadoarea

O băcăuancă, vocea Parlamentului European

• Amelia Neacșu, o oneșteancă de 36 de ani, a reușit să-și facă o carieră frumoasă la Bruxelles, unde se află la dispoziția a peste 1.500 de jurnaliști acreditați pe lîngă instituțiile europene n ea este expert în comunicare audiovizuală la serviciul de presă și televiziune al Parlamentului European n face naveta între Bruxelles, unde au loc activitățile comisiilor parlamentare, Strasbourg, unde este sediul central al legislativului, și Luxemburg, la secretariatul general al instituției.

Reporter: Ai fost jurnalistă în România mai mulți ani. Care a fost traseul profesional pînă cînd ai ajuns la Parlamentul European? Ce presupune munca ta?

Amelia Neacșu: De fapt sînt expert în comunicare audiovizuală la serviciul de presă și televiziune al Parlamentului European. Am o experiență de peste 15 ani în presă și comunicare. Am început să lucrez în diferite organizații internaționale încă din 1994, iar la Comisia Europeană am lucrat tot la serviciul audiovizual încă din 1997. Serviciul unde lucrez acum, Europe by Satellite (EbS), oferă imagini cu și despre activitățile instituțiilor europene. Acționăm ca la o agenție de presă internațională, cu singura diferență că imaginile pe care le oferim noi sînt gratuite pentru toate televiziunile publice și private. Acoperim actualitatea europeană atît în interiorul instituțiilor cît și în exterior. Astfel l-am filmat pe președintele Parlamentului European în Beirut, alegerile din Ucraina sau misiunea de reconstrucție din Indonezia după tsunami. În perioada cînd am lucrat la comisie am fost, practic, în toate capitalele Uniunii, dar și la Washington DC sau la Johannesburg.

Reporter: Cîți funcționari sînteți la Biroul de Presă și cîți jurnaliști acreditați? Cît de mult contează că tu ești româncă?

Amelia Neacșu: Politica UE se desfășoară și dincolo de frontiere. Agenția de presă televizată a Uniunii Europene EbS (Europe by Satellite) este suportul audiovizual al acestei politici. La audiovizual sîntem o echipă internațională. Colegii sînt practic din toate țările Uniunii, în redacție sîntem o echipă de șapte persoane și vorbim curent trei limbi (engleza, franceza și spaniola). Faptul că sînt româncă nu are o importanță deosebită. Ceea ce este important este nivelul de excelență profesională. Serviciul de presă este un serviciu foarte dezvoltat, deoarece, de exemplu, presa scrisă cuprinde redactori pentru toate cele 23 de limbi ale UE. La noi, la audiovizual, sîntem o echipă de 30 de persoane. Sistemul de acreditări este comun pentru toate instituțiile europene (Consiliu, Comisie, Parlament, etc. ), cu un corp de presă din toate țările lumii, însumînd peste 1.500 de ziariști acreditați, din care cred că vreo 11 sînt români.

Reporter: Parlamentul European și-a sporit continuu influența și puterea. Este avantajos să lucrezi pentru o asemenea instituție internațională?

Amelia Neacșu: Practic, nu este nici o diferență între a lucra într-o instituție europeană sau alta. Sistemul de decizie european este însă diferit de cel pe care-l cunoașteți în instituțiile naționale. A lucra în cadrul instituțiilor europene înseamnă în primul rînd a te pune în slujba unui ideal. Idealul european! Înseamnă a fi unul dintre angrenajele mecanismului care servește acest ideal. Un ideal care se concretizează pe zi ce trece și care în ultimii 50 de ani a adus pacea și stabilitatea în regiune. Acum, la începutul secolului 21, Europa trebuie să contribuie la realizarea stabilității în lume, progresul tehnic și științific fiind unul dintre punctele fundamentale în viitor. Mai mult, lărgirea UE demonstrează că Europa reconciliază proiectul economic inițial cu o viziune geostrategică a continentului european, ceea ce va permite Uniunii de a-și afirma greutatea și legitimitatea pe scena internațională.

Reporter: Ce competențe trebuie să aibă un român pentru a lucra pentru o instituție europeană? Se spune că materia este foarte stufoasă și trebuie să tocești efectiv tomuri întregi. Cît este adevăr aici?

Amelia Neacșu: Da, este într-adevăr mult de învățat, dar nimic nu este dificil cînd îți dorești cu adevărat ceva. Birourile Parlamentului European și ale Comisiei Europene de la București au organizat sau vor organiza o serie de pregătiri pentru aceste examene. Îi îndemn pe viitorii candidați să urmărească informațiile publicate pe site-ul http://www.europarl.europa.eu/bucuresti. Competențele sînt diferite, avem nevoie atît de juriști cît și de interpreți, de traducători cît și de economiști, domeniile fiind foarte variate, ca și domeniile de competență ale Uniunii. În orice caz, funcționarul european actual vorbește deja cel puțin două, dacă nu trei limbi străine, în afara limbii materne. Fiecare vine desigur cu identitatea sa națională, cu valorile și cunoștințele sale. Toate acestea sînt puse în serviciul idealului comun, după cum am menționat anterior. Funcționarul ideal este acela care știe să protejeze echilibrul între interesul general european și respectul față de cetățeni.

CASETA 1

„Hora Unirii” la Parlamentul European

Reporter: Președintele PE, Hans-Gert Pöttering, i-a urat bun venit lui Traian Băsescu în limba română. în discursul său, oficialul european a citat cîteva versuri din „Hora Unirii”: „Unde-i unul nu-i putere, unde-s doi puterea crește”, afirmînd că aceste două versuri se potrivesc Uniunii. Cum s-a văzut discursul președintelui, ca șef al unui stat membru, în sala PE?

Amelia Neacșu: A fost un moment de mare mîndrie. Pentru prima dată Președintele României s-a aflat la PE și s-a exprimat în limba română. Interesul presei internaționale a fost foarte mare și ați văzut desigur reacțiile pozitive ale cancelariilor internaționale. Iar faptul că Președintele PE a făcut efortul de a exprima cîteva cuvinte în limba română este o marcă de mare respect. Discursul domnului președinte Băsescu a fost foarte echilibrat, și nu a lăsat nici un dubiu că România va merge pe drumul către UE, pe bază de solidaritate, după cum a declarat președintele PE, Hans-Gert Pottering, adăugînd că, prin aderarea Bulgariei și României, unificarea continentului european „a făcut un mare pas înainte”. Într-adevăr, pentru dînsul, versurile din Hora Unirii constituie baza pentru creșterea bunăstării cetățenilor europeni și a potențialului UE.

Reporter: Cum se vede România de la PE? Ce spun oamenii cu care interacționezi/colegii cînd află că ești din România? Cînd te-ai simțit cu adevărat mîndră că ești româncă sau dimpotrivă?

Amelia Neacșu: Cum se vede România? Desigur că la început a existat o anumită curiozitate. Ceea ce este interesant de subliniat este faptul că România, cultura română sînt bine cunoscute la Bruxelles. Am colegi care au fost în România de cîteva ori de-a lungul anilor și care remarcă cu mare plăcere evoluția din ultimii ani. Mîndrie? în momentul deciziei UE de a primi România în sînul său la 1 ianuarie, mîndrie în seara zilei de Anul Nou cînd – ca toți românii – celebrăm revenirea noastră în sînul Europei, mîndrie acum cînd l-am ascultat pe președintele Băsescu la Tribuna Parlamentului, sînt foarte multe motive de mîndrie! Momentele dificile? Nu mai are rost să le evocăm. Acum ceea ce contează este ce sîntem capabili să facem de aici încolo!

Caseta 2

Le duce sărmăluțe colegilor la Bruxelles

„Cînd am plecat la Strasbourg, la Consiliul Europei, în toamna anului 1994, nu-mi imaginam că totul se va desfășura într-o astfel de manieră. La început era vorba de doar trei luni, apoi au urmat prelungirile, ca în fotbal… . Apoi din toamna lui ’95, cînd mi s-a oferit să lucrez la Comisia Europeană, am fost corespondenta la Bruxelles a Antenei 1. Părinții, dragii de ei, m-au susținut în toate etapele, chiar dacă le-a fost greu, fără îndoială. În România, la părinți, vin de sărbători și în concediu. Îmi place să le fac surprize aducînd diferite specialități belgiene. În sens invers, îmi face mama o oală cu sarmale… Într-adevăr, de fiecare dată cînd mă întorc de la București organizez o seară gastronomică românească la care familia și prietenii vin să guste cu plăcere sărmăluțe și vinuri românești. Pe soțul meu l-am cunoscut acum zece ani la niște prieteni. Lucrînd în audiovizual am descoperit repede o serie de puncte comune. Deși sîntem căsătoriți de șapte ani nu avem copii, tocmai datorită faptului că munca de zi cu zi este de 10 sau chiar 12 ore pe zi, frecvent chiar și în weekend”.

A consemant Silvia VRÂNCEANU NICHITA
ționarul european actual vorbește deja c

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!