Ți-i găsi Bacăul!

„Mîntuirea” românilor…

• scurte istorii despre jurnaliști umoriști băcăuani n precursorii: Iancu Gheorghiu Budu (Băcăuanu)

Dintre precursorii presei băcăuane face parte și Iancu Gheorghiu Budu (Băcăuanu) care, alături de Costache Radu, pot fi considerați fondatorii primelor jurnale la Bacău, precum consemna și „Anuarul presei române și al lumii politice” din 1908.
Ion (Iancu) Gheorghiu s-a născut la 1 februarie 1832, „orele 2 noaptea spre luni”, cum a găsit notat pe un codice civil generalul magistrat Dumitru Rudeanu, nepot al jurnalistului și unionistului băcăuan. El și-a adăugat numelui, mai întîi, Băcăuanu, după porecla tatălui său, mare negustor de cereale, și apoi, Budu, după numele unui pîrîu și o „șfară de pămînt/moșie” ce se afla pe Valea Budului, moștenită de la tatăl său. Despre studiile sale n-a găsit nici un document nepotul-cronicar, dar este sigur că Iancu Gheorghiu s-a instruit în familie, ca în orice familie de boiernași, încît va deveni judecător/asesor la Bacău și procuror la Roman, dovedind temeinice cunoștințe juridice, inginerești, pedagogice și artistice.
Căsătorit cu Pulcheria Avram, din neamul Cozonilor de la Tg. Ocna, din care provenea și mama lui V. Alecsandri, Iancu Gheorghiu Budu scotea „jurnalul nepolitic” Femeia, în luna decembrie 1868, a cărui profesiune de credință era: „ajutor femeilor, ajutor acestor surori ale omului (bărbatului), persecutate și părăsite de dînsul, și pe mînă cărora sta civilizația globului…”. Și mai ales, „ajutor copilelor, care ca mîine vor fi chemate să formeze o generație, să formeze sufletul unui întreg popul ce ne va succede…”. „Operă a societății”, avînd ca „Redactore – publicul”, jurnalul „Femeia” apărea în 12 – 16 pagini pînă în martie 1872, fiind expediat multor personalități ale vremii: M. Kogălniceanu, V. Alecsandri, D. Bolintineanu, I. Negruzzi, I. H. Rădulescu, Gr. H. Grandea, C. Boliac etc. Dintre aceste personalități, Iacob Negruzzi, într-o „notiță” din „Convorbiri literare”, din 24 ianuarie 1869, face caz de ortografia nesigură din paginile „Femeii”, cu tendințe latinizate specifice epocii, arătîndu-se împotriva „încercărilor jurnalistice din orașele unde nu există tipografie”. în articolul de răspuns „Femeia în apărare”, Budu nu pare afectat de nota din „Convorbiri” a lui I. Negruzzi, rugîndu-l „pe onorabilul domn Negruțiu, ca să ne dea concursul sincer și loial, să ne ajute, să ne învețe, și (chiar) să ne critice cu dreptate în încercarea noastră de scriitor și gazetar”. Și tot în același număr al jurnalului său, Budu publică și „O fabulă modernă”, ca răspuns la critica lui Negruzzi: „O pasăre negruzzică/ Sau să zic… negrișoară/ Care se cheamă cioară/ Pe-o leucă de caruzzică/ Vîrîtă sub o șură/ Nu mai tăcea din gură:/ Ba că albina-i toantă,/ Că umblă după miere/ Și că nu știe cere;/ Ba că gîsca-i pedantă,/ Ba că rața-i netoată…”. Dar, de publicat astfel de fabule și epigrame (primele în literatura băcăuană), și de scos jurnale la Bacău, nu se lasă. Va continua să fie un „girant responsabil” al jurnalului „Observatorul” sub numele Ioan Băcăuanu, și va edita (conduce) jurnalele: „Provincialul (din Moldova)” din 1876, și apoi jurnalul politic „Muncitoriul” (1878), avînd pe frontispiciu trei cuvinte semnificative: ONESTITATE, DREPTATE, ADEVĂR, sub conduerea lui D. Rosetti Tețcanu și V. A. Donici .
Dacă în „Provincialul” Budu credea în ideile liberale, „că mîntuirea românilor nu va fi decît în pace și unire între oamenii de bine, contra celor ce urăsc munca, ordinea și pacea”, în „Muncitoriul” D. Rosetti Tețcanu clama într-un articol: „Roșilor! Radicalilor! Liberalilor de azi! Nu veți face revoluțiunea, căci sunteți prea mici!” Și mai departe motivează: „Ne-am închipuit că, dacă vom lua ca model pe Francia, vom deveni una din puterile dominante în lumea veacului XIX”; oferind soluția socialistă (la vremea aceea): „Trebuie să ridicăm capul și să pătrundem în mijlocul poporului, cu sincera intențiune de a-i scăpa de robia claselor sociale!”. Ceea ce anticipa, într-o oarecare măsura, preocuparea politicienilor de azi în lupta lor pentru putere. Și de unde se vede că Iancu Gheorghiu Budu (Băcăuanu), jurnalistul, luptătorul unionist de ieri, nu era numai un intelectual care… și-a găsit Bacău, ci și un vizionar. (M. Cosmescu DELASABAR)cum a găsit notat pe un codice civil generalul magistrat Dumitru Rudeanu, nepot al

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!