Tinerii, din ce în ce mai atrași de străinătate

Din ce în ce mai mulți tineri se gîndesc să emigreze, să-și caute norocul pe alte meleaguri, în ciuda numeroaselor afirmații că țara noastră evoluează, că economia României începe să se dezvolte, să ia amploare, că în curînd adolescenții vor avea un loc de muncă sigur după terminarea unei facultăți. Declarațiile, însă, sînt vechi de mai bine de zece ani, timp în care nu s-a schimbat mai nimic: manualele și cărțile strict necesare sînt tot mai scumpe, taxele la facultate sunt tot mai mari, uneori nici măcar minimul nu mai este la îndemînă, tinerii ajungînd să-și cumpere haine de proastă calitate sau de la second-hand cu zîmbetul pe buze (și nu e o prejudecată); lipsa nu naște decît mulțumirea cu puținul, coborîrea standardelor de așteptare și, lărgind spațiul, uniformizarea, acceptarea situației și resemnarea. Cioran spunea că „oamenii resemnați sînt oameni morți spiritual.” Cumpărarea unor haine de firmă sau petrecerea vacanțelor în țări exotice nu e o problemă atît de importantă pentru tineri, chiar dacă, uneori, simți nevoia acestui răsfaț personal, ci faptul că nu au posibilitatea să învețe, să urmeze o școală superioară sau, că dupa trei-patru, (chiar șase) ani de studiu intens, nu își găsesc un serviciu pe măsura pregătirii lor. Gîndiți-vă ce sacrificiu fac părinții unui elev care a terminat liceul cu o medie foarte mare, cînd acesta e admis la o facultate din alt oraș, iar ei abia au, caz fericit!, zece milioane amîndoi. în momentul în care pe umerii adolescenților se aruncă întreg viitorul țării, fără, însă, a li se oferi condițiile necesare pantru înfăptuirea acestuia, în momentul în care prețul DOOM-ului depășește de trei ori alocația, dar li se cere să scrie impecabil, atunci cînd toți așteaptă ca ei sa fie pragmatici
și generoși, practici și idealiști ei își îndreaptă privirea spre o țară care le dă tot ceea ce își doresc imediat: bani. Este și mai trist cînd ei nu termină o școală superioară sau nici nu se înscriu la una, ci aleg să plece în străinătate, să muncească,să cîștige bani pentru a se întreține și pentru a nu mai fi o povară pentru parinții lor.
Teatrul, literatura par a nu mai avea loc într-o lume ce vrea viteză, o lume care lucrează într-un ritm alert pentru a cîștiga cît mai mulți bani. Cine nu îndeplinește condițiile e dat la o parte. Poate de aceea tinerii optează pentru facultăți cu caracter economic, cum ar fi A.S.E-ul.
Dar atracția străinătății e doar o aparență: adolescenții ajunși în țări precum Anglia, Franța sau Germania sînt priviți ca niște emigranți, exact ceea ce și sînt. Fie că au venit la studii cu bursă, că sînt poate mai buni, fie că au renunțat la școală și sînt acolo cu un contract de muncă, sînt niște străini pentru foarte mult timp. Cei care muncesc în străinătate nu vor fi pe picior de egalitate cu ceilalți niciodată, nici în ceea ce privește volumul de muncă, nici în privința salariului. Dacă adolescentului nu i se oferă motive de a visa fără să-și facă griji de genul „cartea care îmi trebuie e de două ori mai scumpă decît alocația mea pe o lună” el va dori doar să cîștige bani cît mai repede pentru a fi pe picioarele sale. Și chiar dacă asta reprezintă o străinătate care îl umilește, el o va alege. (Andreea LUPU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!