Toaleta publică, un pariu pe care l-am pierdut

Un proverb spune că poți cunoști o casă după curățenia din baie. Prin extensie, imaginea unui oraș înseamnă și aspectul toaletelor publice. Acele spații unde străinii, și chiar noi înșine, putem verifica gradul de civilizație și educație al unei națiuni.

În urmă cu cîteva luni, autoritățile locale au avut inițiativa de a introduce în diverse puncte ale orașului w.c.-uri ecologice. Ideea, lăudabilă pentru unii, amuzantă pentru alții, pare a fi mai mult un eșec decît o reușită. Ne place sau nu, dar unii dintre noi habar n-avem să ne comportăm într-o toaletă publică, tot așa cum nu știm să ne comportăm într-o sală de cinema sau într-una de spectacole. Spre exemplu, să luăm toaleta publică din stația de autobuz din parcul trandafirilor. În condițiile în care acest parc a devenit chiar un parc al trandafirilor, iată că și w.c.-ul este unul pe măsură. De la cîțiva metri, băcăuanii, aflați în așteptarea autobuzului, resimt emanați ce nu sunt deloc de trandafiri. Pentru cei care mai evadează din banalul cotidian și călătoresc spre Nicolae Bălcescu, acest w.c. ecologic se aseamănă de minune cu rampa de gunoi din comuna cu același nume.

În centrul urbei, mirosuri execrabile, pentru că lumea își face treburile în jurul w.c. – ului, și nu înăuntru. S-au văzut destule cazuri în care unii au considerat w.c.- ul un veritabil tufiș, în spatele căruia îți poți face nestingherit elementarele nevoi. Un alt w.c. ecologic încă mai poate fi admirat în stația de autobuz din spatele fostei policlinici cu plată. Spun „admirat”, pentru că ziua în amiaza mare, ambele uși erau deschise larg. Fără urmă de femeie de serviciu prin preajmă, w.c.-ul încerca să ofere trecătorilor și șoferilor un motiv în plus de mediație la „rahaturile” cotidiene.

Despre w.c.-ul ecologic amplasat la intrarea în parcul „Cancicov” dinspre Liceul Pedagogic, numai de bine. Aici, ușile stau bine ferecate, de parcă ar ascunde cine știe ce comori. Atît de bine, că pînă și clanțele au dispărut. Un moment deosebit s-a consumat în momentul în care două femei, ocupate cu aspectul igienico-sanitar al orașului, posedînd cheia w.c-ului (a se citi clanța), au intrat și au făcut curățenie. Cine și cum o fi intrat acolo, atîta timp cît accesul era interzis? Doar prin efracție, probabil. Și asta ar fi, cred, una dintre culmile infracționalității românești: să vezi o persoană prinsă în fragrant delict pentru că a intrat într-un w.c. public.

Ce să mai comentezi și în fața cui? Or fi avînd autoritățile tendințe europene, dar cui îi pasă? Pînă la w.c.uri ecologice, prin Bacău ar mai fi fost nevoie de niscai lecții publice despre igienă și comportament . (C.G.)