Trenul nebunilor

Imediat după week-end, studenții, intelectualii țării, se întorc la facultate, în București, cu rapidul de 15.40. Afară e frig, așa că toți stau înfofoliți în fulare fără a scoate o vorbă. Cum ajunge trenul la linia doi, toți se înghesuie, cu bagajele în mînă, să-și ocupe locul de pe bilet. După vreo oră de mers, după ce s-au încălzit bine, împinși de plictiseală, doi dintre ei ies pe hol. încep să discute despre fotbal intr-o manieră foarte originală: un cuvînt plus o înjurătură. Nimeni nu zice nimic. Cum aceste discuții nu puteau ține la nesfîrșit, cei doi își găsesc repede altă ocupație: merg prin compartimente să vadă dacă mai găsesc pe cineva cunoscut. (în urma lor, un miros de alcool se împrăștie printre ceilalți pasageri). Acțiune eșuată. Se pare că vor trebui să se descurce fără alți colegi. Nefiind tocmai rezultatul așteptat, se reîntorc în compartimentul lor și își odihnesc vocile pentru o jumătate de oră.
Prin vagoane, o femeie voinică și cam închisă la ten, începe să strige: «Bere, țigări… Cine vrea bere, țigări?». Studenții ies imediat și așa începe tîrgul: «Cu cît dai berea, mamaie?»; «100.000, dacă luați patru beri. Că vă văd băieți frumoși»; « Da’ nu vreau patru. Dă-mi două. âți ajung 50.000?”; „Două beri costă 75.000.”; „Da’ ce afacere e asta mamaie?”. Și tot așa, pînă cînd reușesc să ajungă la o înțelegere rezonabilă: două beri, 50.000.
De aici încolo vă puteți imagina ce a urmat: o mică petrecere în tren, cu băutură, puțină muzică și multe, multe înjurături.
Toți ceilalți pasageri ascultă cu interest comedia ce se desfășura în fața lor. Unde n-ar fi fost și nenea Iancu pe acolo… Ce piesă de teatru ar fi ieșit…
în cazul de față, însă, nimeni nu spune nimic. Și ce dacă beau într-un spațiu public? Și ce dacă îi deranjează pe ceilalalți, nu? Doar trăim într-o țara democratică. Aproape de București, totuși, o doamnă distinsă simte că are ceva de spus, dar nu celor doi studenți, ci domnișoarei de lîngă ea: «Domnișoară, nu te supăra, dar ai o sonerie la telefon foarte stresantă. Trebuia să ai măcar bunul simț să-l închizi atîta timp cît ai văzut că nu stai singură în compartiment și telefonul îți sună tot timpul. M-ai innebunit!». (Ramona VINCA)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!