Ucrainenii aduc pe piață de două ori mai multă sare decît Salina Tîrgu Ocna

Piața sării din România este confruntată în continuare cu o concurență acerbă prin pătrunderea unor importante cantități de produse din această categorie aduse din Ucraina. Sarea de import ajunge la prețuri de dumping, pentru că este extrasă și transportată în condiții mult mai blînde decît la noi, unde scumpirea repetată a energiei electrice, a gazului metan și a carburanților încarcă serios costurile de producție și de comecializare. Cu toate eforturile lor – spun minerii români -, prețurile la sarea de Ucraina sînt mai mici, iar cumpărătorii nu se uită la calitate, ci numai la preț.

Salina Tîrgu Ocna este una dintre cele șapte societăți din România afectate de importul de sare ucraineană. Direcorul societății din județul Bacău, Petrișor Chelaru, spune că din acest sector Salina primește cea mai mare influență negativă pe care a avut-o în ultimii ani. „Intrarea acestui produs în țară – spune Petrișor Chelaru – a avut o evoluție foarte rapidă în ultimii ani. S-a ajuns la 120.000 de tone import de sare de Ucraina în România. Noi am ajuns doar undeva spre 60.000 de tone pe an pe piața internă. Echivalentul sării de import pe piață, deși este foarte proastă, este producția a două saline de la noi. Noi, capacitiv, putem acoperi toată piața. Dar am fost nevoiți, în acești ani, să ne aliniem la prețurile Uniunii Europene, iar influențele își fac vrînd-nevrînd prezența, în timp ce sarea de Ucraina este subvenționată de stat și este extrasă cu prețuri foarte mici la energie și la transport”.

Orice demers a rămas fără rezultat

în 2005, de exemplu, Salina Tîrgu Ocna a avut un profit de 4,5 miliarde de lei, dar posibilități de creștere ar fi mult mai mari. Pe piața internă mai ales. „Am încercat an de an să ne menținem, mai ales piețele extrerne, unde cheltuielile legate de preț și mai ales din cursul valutar te defavorizează – a precizat directorul societății. Deci nu totdeauna exportul este rentabil, însă nici că nu stăpînim piața internă nu ne mulțumește. Iar comerțul cu sare de Ucraina, sprijinit de stat, ne îngrijorează”. Minerii din Tîrgu Ocna spun că s-a vorbit mult și de o protecție din partea statului român, de cîțiva ani încoace, dar pe ei această problemă îi depășește. Sînt anumite înțelegeri la nivel statal, care probabil nu pot permite anumite taxe vamale de protecție. „Noi am făcut o serie de demersuri, chiar și prin Societatea Națională a Sării, însă fără rezultat – a mai spus directorul minei din Tîrgu Ocna. Sarea din Ucraina are un conținut ridicat de sulfați și carbonați, care nu sînt benefici în consumul uman, la conservarea alimentelor. Sarea noastră are 98,9% clorură de sodiu a lor are 97 – 97,5%, iar diferența sînt sulfați, carbonați și alte impurități. Deci produsul lor nu este o sare calitativ superioară”.

Integrarea europeană ar putea salva piața românească

Intrarea în Uniunea Europeană ar putea schimba, din 2007 situația. Dacă ucrainenii vor intra pe spirala inflaționistă cu prețurile lor, adaptate la cerințele europene, probabil influențele vor mai dispărea. „Este greu să te bați cu un partener dacă producția nu are aceleași condiții – a opinat Petrișor Chelaru. Noi dacă transportăm cu trenul sare pînă la Stamora-Moravița plătim 16 euro, pe kilometru, iar ei vine cu 5 – 6 euro pînă la noi. Sarea lor are piață pe consumul uman și alimentar, pentru că oamenii se uită la diferențele de preț oricît de mici. Și noi am făcut eforturi de menținere a prețurilor, în condițiile în care cheltuielile au crescut, și le menținem și în acest an. Dar e din ce în ce mai greu. Pe de altă parte nici ei nu prea cred că mai rezistă cu prețurile de dumping”. (Petru DONE)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!