Ultimul drum

Mii de oneșteni i-au condus pe cei 13 morți

Peste 4.000 de oneșteni au fost alături de familiile îndoliate ale celor 13 dispăruți în cumplitul accident de circulație, de joia trecută, de lîngă Bîrlad. Cu flori și lumînări, miile de oameni s-au rugat pentru sufletele morților. Drama familiilor celor 13 dispăruți a unit un oraș întreg. Curtea catedralei Pogorîrea Sfîntului Duh a fost plină pînă la refuz, iar străzile, arhipline.

Slujba religioasă a început puțin înainte de ora 12.00, cu rugăciunile dascălilor. Cele 13 sicrie au fost scoase în fața catedralei Pogorîrea Sfîntului Duh din Onești și puse pe catafalce, unul lîngă altul. Doar cei doi copii au fost așezați într-o margine. Familiile celor 13 decedați, la căpătîiul acestora, își jeleau soții, frații sau copiii. Dintre cele 12 sicrie, unul a rămas acoperit, din cauza traumatismelor cumplite din urma accidentului. Lacrimi, durere, hohote de plîns. Parcă mai ieri stăteau toți în piață, fericiți că vînzarea a mers și au ce să pună pe masa familiilor lor. într-o secundă fatală, totul s-a năruit și acum rudele își priveau morții, fără să le vină încă a crede că trec printr-o asemenea tragedie. Durerea a atins apogeul, mai ales că aceasta era ultima oară cînd familiile îi vedeau pe cei dragi. Mîini ce mîngaiau cîte două sicrie, femei ce sărutau, pentru ultima oară, chipul drag al copilului, fratelui sau celui căruia i-au jurat credință eternă. La 12.00 fix, 15 preoți, de la catedrală și de la parohiile de care aparțineau victimele accidentului, au început slujba religioasă. Printre ei, și decanul de vîrstă al preoților din Onești, Ioan Marinel, la cei peste 80 de ani ai lui. Preotul Ioan Ursu a avut nu mai puțin de șase persoane care au decedat la el în parohie și a venit să îi conducă pe ultimul drum. Piețarii, colegii decedaților, s-au organizat exemplar. Alături de familiile îndoliate a ținut să fie și Prea Sfințitul Ioachim Băcăuanul, arhiereu-vicar al Episcopiei Romanului, care a venit sîmbătă la Onești să îi încurajeze pe cei rămași în urmă și să țină o slujbă pentru sufletele morților. Ieri, la înmormîntare, înalta față bisericească și-a transmis mesajul de condoleanțe.

Cadrele medicale au intervenit de nenumărate ori

Hohotele de plîns nu au contenit. De multe ori, femeile îndoliate au fost la un pas de leșin și nu mai brațele rudelor și apa rece le-au susținut pînă la capătul ceremoniei religioase. Finalul slujbei din curtea catedralei a fost și mai dramatic, mai ales cînd preoții au început să dea citire numelui celor decedați și a rudelor care își luau adio de la ei. Femeile au început să sărute trupurile reci și să îi îmbrățișeze. Printre ele, și Tincuța, mama lui Ionuț Avădanei, care sîmbătă ar fi trebuit să fie o mamă fericită și să sărbătorească cu toată familia și prietenii cei 27 de ani, cît ar fi împlinit fiul ei. Gabriela Mocanu își jelea soțul mort în accident. Gheorghe s-a întors doar pentru cîteva zile din Germania, unde muncea, să se recreeze și să fie alături de familie. Femeii i-a rămas o singură alinare, că fiul ei de 14 ani, Ionuț Cosmin, a scăpat din cumplitul accident. Nicoleta Lăcătușu și Claudia Preda, mame și neveste care și-au pierdut bărbații și copii, erau împietrite de durere. Suferința a lăsat urme adînci, iar prietenii și rudele spun că au îmbătrînit în două zile cît în 20 de ani.
în curtea bisericii s-au adunat sute de oameni, rude, prieteni și chiar necunoscuți, care au vrut să aprindă o lumînare pentru sufletul celor dispăruți prea devreme. La poarta bisericii, o ambulanță a fost pregătită cu echipaj specializat să intervină în caz de urgență. Aceștia au avut de lucru pe bandă rulantă, pentru că rudele morților nu au făcut față durerii și efortului fizic. „Am avut farte multe cazuri de lipotimii, hiper și hipotensiune, cefalee și vertijuri (amețeli – n.r.) și chiar o doamnă căreia i-a căzut o cruce peste picior și i l-a fracturat. Cazurile au fost atît de multe, încît am fost nevoiți să trimitem rudele să cumpere calmante de la farmacie, pentru că ale noastre, deși multe, s-au terminat”, ne-a spus asistenta Viorica Ungureanu. Poliția și jandarmii au asigurat traficul rutier și fluxul alaiului. Străzile din jur, balcoanele și acoperișurile blocurilor au fost înțesate de oameni. De aici, convoiul funerar a plecat spre cimitirul Red, din cartierul Republicii. Oamenii au spus că oneștenii nu au mai îngropat atîția morți din 1981, cînd tot 13 persoane au decedat în urma unei explozii pe platforma petrochimică.

„Doamne mîntuiește-ne, că murim”

Acestea au fost ultimele cuvinte ale unuia dintre cei 13 oneșteni care și-au pierdut viața în cumplitul accident de la Bîrlad și care au ajuns la urechile familiei spuse de un supraviețuitor. Acum, rudele celor dispăruți și-i amintesc pe cei dragi și plîng. Atît le-a mai rămas. Vasilică Ionuț, de exemplu, ar fi împlinit 27 de ani cu doar o zi înainte de a fi înmormîntat. „Are o fetiță de trei ani, pe care o iubea ca pe ochii din cap. Odată a venit de la București și a stat în gară toată noaptea, ca să nu ajungă acasă să o trezească. I-am luat de ziua lui un bax de bere și un tricou de firmă și acum o să le dăm de pomană”, povestește Nicolae Mocanu, unchiul lui Ionuț. Una dintre cele mai greu încercate familii este familia Gherasim, care a pierdut două suflete. „De două luni se zbate o cucuvea pe la noi. Odată eram la tarabă și stîngeam marfa, cînd era să cadă pe mine. Nu credeam că se va întîmpla o așa o nenorocire. Gheorghe Mocanu, o altă victimă, venise din Germania de doar cîteva zile și urma să se reîntoarcă, iar Cornel Lăcătuș, proprietarul mașinii, nu obișnuia să dea volanul nimănui. Doar ghinionul, cred cunoștiințele, a făcut ca în acea dimineață să apeleze la serviciile altuia.

Lacrimi și suferință

Aproape toată suflarea din Onești a ținut să însoțească cortegiul funerar și să fie alături de familiile îndurerate. Cimitirul Red s-a dovedit neîncăpător pentrul mulțimea de lume adunată, iar lacrimile și bocetele nu au contenit timp de mai bine de trei ore, cît a durat înmormîntarea. Cele șapte mașini care au transportat morții au așteptat minute bune, pînă cînd sicriele erau luate ca pe bandă rulantă la groapă. Momentul despărțirii de cei dragi a fost unul cumplit. Femei și bărbați în toată puterea cuvîntului își smulgeau părul din cap, în timp ce copiii, unii de vîrsta celor care au murit, abia dacă înțelegeau ce se întîmplă. Cîteva zile, Oneștiul a fost în doliu. Oneștenii și-au jelit morții, au adunat fiecare cît a putut ca să ajute familiile, apoi au ieșit cu toții în stradă, să-i conducă pe ultimul drum pe unii pe care, poate, nici măcar nu-i cunoșteau. La fel ca în clipele de bucurii sau necazuri ce au trecut peste ei, oneștenii au demonstrat, încă odată, ce înseamnă solidaritatea umană. (Claudiu TĂNĂSESCU, Florin CRĂCIUN) recreeze și să fie alături de familie. Femeii i-a rămas o singură alinare, că fiul ei de 14 ani, Ionuț Co

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!