• bătrînul acuză Casa Județeană a Pensiilor (CJP) că nu-i plătește indemnizația la care ar avea dreptul • în replică, conducerea instituției afirmă că pensia respectivă este absolut legală
Un pensionar din municipiul Bacău se află-n conflict de mai mult de zece ani cu Casa Județeană de Pensii din cauza unei decizii de pensionare. Ajuns la disperare, omul a ajuns să spună că vrea să arunce clădirea în aer.
Nicolae Muraru, de 68 de ani, a lucrat o viață ca dispecer în cadrul CFR. După Revoluție, aflînd de apariția unei legi prin care se puteau pensiona toate persoanele trecute de 50 de ani, omul a decis că e timpul să-și încheie socotelile cu serviciul. „În urma unei discuții cu Regionala Iași, de care aparțineam cu locul de muncă, mi-am depus la CJP actele necesare pentru pensie. Spre surpriza mea însă, instituția mi le-a respins, pe motiv că n-aș fi îndeplinit condițiile legale. Nu m-am descurajat. Am mai insistat de cîteva ori cu dosarul, după care, într-o bună zi, l-am lăsat pur și simplu acolo, cu tot cu cartea de muncă, să facă borș cu el. Iar eu a trebuit, firește, să revin la lucru”, ne-a povestit bătrînul. Astfel s-au scurs vreo patru ani din viața lui Nicolae Muraru, timp în care a mai solicitat rezolvarea problemei sale, dar i s-a răspuns doar că, mai nou, nu i se mai găseau nici actele. „Prin 1994, am avut o nouă discuție la Regionala Iași despre pensionare. Deoarece nu mai aveam carnetul de muncă, șefii mi-au recomandat să-l dau pierdut în Monitorul Oficial pentru a-l anula și a-mi putea face un alt dosar. Cu noile documente m-am prezentat iar la Casa de Pensii, ai cărei angajați «și-au amintit» brusc că mai exista un rînd de acte depuse la ei. Mai mult, mi-au spus că aveam deja o decizie de pensionare, încă din 1990, de care eu nu știusem nimic pînă atunci. Așa că pensia mi-a fost acordată pe baza vechii decizii, la care au modificat doar vechimea, nu și modul de calcul al sumei de plată”, a continuat Nicolae Muraru.
Potrivit spuselor sale, timp de zece ani, cît au trecut de cînd primește pensie, nu s-a mai schimbat nimic în legătură cu suma, în ciuda scrisorilor nenumărate pe care bătrînul le-a trimis instituției băcăuane. „Am trimis chiar și două memorii la Președinție în care mi-am prezentat situația, unul prin 1998, și unul anul ăsta, și tot nu s-a schimbat nimic, de parcă ar da bani din buzunarele lor. Din disperare, îmi vine să pun pe cineva să arunce în aer clădirea aia, să se facă o dată dreptate”, a mai adăugat pensionarul revoltat.
Întrebată despre problema lui Nicolae Muraru, directoarea CJP, Mariana Dumitriu, afirmă că indemnizația bătrînului se află în parametrii legali. „Dosarul depus în 1990 n-a fost niciodată respins, ci a fost imediat acordată decizia de pensionare. Nu am primit însă confirmarea desfacerii contractului de muncă de către angajator, astfel că decizia respectivă a fost suspendată temporar, nu și anulată. În 1994, cînd omul a ieșit totuși la pensie, n-am făcut decît să reactivăm vechea decizie, la care-am adăugat cei patru ani de vechime acumulată. Pentru noi, Nicolae Muraru este pensionar din 1990. Probabil, însă, că nu i-a convenit pensia și a vrut să mai rămînă în activitate, crezînd că dosarul său va fi pur și simplu uitat”, ne-a declarat Mariana Dumitriu. Reprezentanta CJP a recunoscut totuși că bătrînul ar fi cîștigat circa 10% în plus la pensie dacă decizia de pensionare ar fi fost datată 1994, și că CJP nu are la îndemînă dovada cum că titularul și-ar fi ridicat în 1990 carnetul de muncă de la Oficiul de Pensii, a cărui șefă era la acea vreme. (Alin LEANCĂ)
Lasă un răspuns