Pe coperta unui compact disc relizat în Franța, „Flute Traversaire et Orgue”, alături de nume ale marilor compozitori de muzică clasică, Vivaldi, Quantz, întîlnim și numele unui băcăuan. El se numește Adrian Irinel Aciobăniței. Meseria de bază a lui este inginer mecanic TCM. Născut și botezat ortodox, el are o atracție spre cultul catolic. În acest sens, el acum cîntă la orga bisericii din Nicolae Bălcescu. De fapt, toată creșterea și toată experiența dobîndită a fost în bisericile catolice prin care a trecut. A absolvit Universitatea Ștefan cel Mare din Suceava, apoi a urmat la Universitatea din Bacău studii post universitare de informatică. Probabil că în sfera muzicală este un nume prea puțin cunoscut, dar este prezent prin lucrările sale în sfera internațională a muzicii clasice.
Irinel Aciobăniței nu se consideră un mare nume al muzicii contemporane, dar faptul că el este cunoscut ca și compozitor în Franța contrazice acest lucru. În vîrstă de 46 de ani, el a prins pasiunea de a cînta la orga prin intermediul unei revelații. „Am început pianul în clasa a șasea, în particular. Nu prea îmi plăcea și sincer să fiu, mă plictiseam destul de repede. Nu aveam o tragere de inimă pentru acest instrument. Pot să spun că nu aveam o motivație întemeiată. Dar totul s-a schimbat cînd eram cu mama mea într-o excursie. Îmi amintesc momentul acela cu foarte mare plăcere. Intrasem în Biserica din Ditrău să ascultăm slujba de duminică. Nu pot să descriu exact cum a fost, însă la auzul sunetului orgii de acolo, pur și simplu am fost sugrumat de emoție. Pentru mine a fost o revelație. Și acum, după atîția ani, îmi amintesc perfect și pot să reproduc cu fidelitate acea melodie care am auzit-o acolo”, ne-a spus Irinel Aciobăniței.
Primele cursuri de pian le-a avut în particular și au fost continuate cu nume celebre ale muzicii romînești. Descoperind pasiunea pentru orgă, a încercat pentru prima dată acest instrument la biserica „Sf. Nicolae” din Bacău. „Știu că atunci era decan al comunității părintele Andrei Petre. Am avut o colaborare bună cu părintele și mă lăsa să cînt înainte de Liturghie. Acolo am întîlnit-o și pe doamna Leahu profesoară de pian la Liceul de Artă «George Apostu», care m-a îndrumat și m-a încurajat”. După perioada de experiență de la Bacău a urmat Brașovul. „Am avut marea onoare să cînt și la orga Bisericii Negre din Brașov. Și de ce spun asta? Pentru că într-adevăr este considerată cea mai bună din țară și este o onoare să interpretezi cîteva acorduri la ea. Pînă acum am cîntat la diferite orgi din Romînia și nu numai eu am spus acest lucru, dar să știți că are ceva special”.
Întîlnirea cu profesorul Ekart Schland la Brașov a fost una deosebită și plină de roade. „După întîlnirea mea cu profesorul Schland totul se schimbă! Încurajările dînsului nu m-au lăsat rece și am continuat pregătire mea în tainele orgii”. A urmat apoi perioada facultății și a comunismului care a pricinuit necazuri domnului Aciobăniței. Fiind ortodox el mergea să asculte liturghia duminicală la catedrala catolică din București „Sf. Iosif”. „Acolo l-am cunoscut pe părintele Gerstenengst. Era considerat un mare organist al lumii. A cîntat la Vatican în Catedrala San Pietro din Roma, a cîntat la Notre-Dame în Paris și în multe alte catedrale din Europa. Eu sînt cam emotiv de felul meu și cînd am cerut voie să cînt la orgă am avut destule emoții. Am interpretat atunci Fantezia și Fuga în la minor. Părintelui i-a plăcut interpretarea mea și am mai cîntat ceva. Era o improvizație dintr-o piesă pe care o uitasem. Era o încercare de tocată. A ieșit destul de bine și părintele a rămas surprins, spunînd că nu a mai auzit această piesă. De fapt, fusese o improvizație. Așa am început eu să compun”.
După acest episod, totul a luat o altă întorsătură. A urmat cursuri particulare de compoziție și s-a perfecționat ca și compozitor cu profesorul Marius Panaite. „Am studiat armonia, contrapunctul, formele muzicale și tot ceea ce era de studiat. Dacă ar fi să fiu cunoscut, aș dori să fiu cunoscut ca și compozitor. Am interpretat pe mulți artiști ai muzicii clasice și italiene și germane și îmi plac foarte mult. Eu interpretez piesele mele puțin cam agresiv și cam toată lumea îmi spune asta. Eu fac acorduri pline care să aibă efect asupra celui care ascultă muzică, și ăsta e stilul meu”. Dintre piesele compuse amintim „Missa în cinstea Preasfintei Inimi a lui Isus”, „Ave Maria”. toate în limba latină. „Limba latina este deosebită și pentru că este o limbă veche și te inspiră în diverse circumstanțe dar este ușoară pentru compus pentru că are multe vocale. „Din iunie 1993, de la instalarea orgii în Nicolae Bălcescu, domnul Aciobăniței cîntă în această comunitate. Participarea sa este activă, pentru că în 1994 a organizat corul bisericii din Bălcescu și au participat pe scena Ateneului din Bacău printr-un program artistic cuprinzînd piese din Postul Mare. Acum dînsul comunică pe internet cu nume celebre din Franța ca Jean Claude Clement, Pascal Leray, Yves Masson. Colaborarea cu Jean Claude Clement este intensă. „Eu i-am dat partituri compuse de mine și dînsul și-a cerut acordul de la mine de a interpreta piesele mele. Mie îmi face plăcere și chiar sunt încîntat. Acum compun mai puțin pentru că piesele mele nu le innterpretează nimeni în țară. „Domnul Aciobăniței cîntă în continuare pentru comunitatea din Bălcescu și compune piese care vor apărea în scurt timp. (Marius CIURARU)
Lasă un răspuns