Un erou lamentabil

Nu sunt microbist. Nu am înțeles vreodată de ce fel de fel de mingicari agramați trebuie răsplătiți de societate mai abitir decât chirurgii celebri, profesorii universitari sau artiștii cei mai talentați. Însă – de fiecare dată când îmi exprimam aceste rețineri – mi s-a argumentat faptul că toți banii vin din dragostea milioanelor de iubitori ai fotbalului care plătesc (și) din indemnizațiile de șomaj biletele la meciuri. Că Liga, Federația și cluburile pot face tot ce doresc ele cu fondurile câștigate. De aceea, întotdeauna am preferat să nu comentez ceva ce – probabil – nu înțeleg pe deplin.

Acum, însă, mizeria din fotbal a trecut granițele „rezervației” în care s-au clocit toate aranjamentele și afacerile cu iz interlop. Justiția a dat câteva sentințe (din cele câteva mii care ar fi necesare!) și au intrat în pușcării vreo opt inși din această lume cu bani și fără rezultate sportive. După vreo 24 de ore de năuceală, fel de fel de „guriști” au început să strige că este o nedreptate încarcerarea lui „nea”…, și „nea”…, și alt „nea”… Că toți miliardarii din lumea asta periferică sunt „nea”… Dintre toți condamnații, eforturile protestatarilor împotriva dreptății s-au concentrat asupra lui Gheorghe Popescu (și el cunoscut de „Gică”…). Zeci, poate sute de inși strigă din toți rărunchii că nu este drept ca un „erou”, un „mare sportiv”, un „simbol al României”, un „ambasador al sportului național” (am enumerat doar câteva dintre etichetele aduse în discuție zilele astea) să stea după gratii. Se strâng semnături, se organizează mitinguri și se scriu mesaje de susținere. E o mare mocirlă a confuziei: pușcăriașul Popescu (fost nume de cod „Petrescu”, informator al Securității) a intrat după gratii nu pentru cariera lui sportivă, ci pentru infracțiunile care l-au transformat într-un membru al mafiei fotbalului. A recunoscut toate faptele, a plătit banii datorați Fiscului (doar pe cei pentru care procurorii au adus probe!) și nu a negat legăturile cu ceilalți interlopi care au căpușat adevărata mișcare sportivă. Atunci care este problema cu pedeapsa pe care o are de ispășit?! Când învârtea banii prin conturile din străinătate și prin firmele off-shore îmi cerea semnătura pe o listă de aprobare? Sau când lua comisioane de milioane de euro le împărțea cu mine? Sau cu tine? Era conștient de faptele sale și probabil că știa care sunt pedepsele. În viața reală, un patron care nu taie trei facturi ajunge după gratii. Cu ce este mai important Popescu pentru a i se aplica altă lege? Iar chestia asta cu „vândutul jucătorilor” pare desprinsă din epoca sclavagistă. Cum ar fi ca un patron de firmă de construcții să vândă zidari, mozaicari sau fierari-betoniști? Oricum, ăștia ar fi mai valoroși decât orice mingicar deoarece ei știu meserii bune și sunt cu adevărat utili societății…

Nu eroii intră după gratii, ci infractorii. Faptul că, la un moment dat, infractorul de astăzi a fost erou nu-l exonerează de pedeapsă. Sunt pline pușcăriile de eroi. Sunt medici care, probabil, au salvat vieți, au vindecat copii, dar pentru o șpagă sau un contract dubios au ajuns în zeghe. Sunt polițiști care au arestat criminali, sunt profesori talentați, sunt ctitori de biserici și mulți oameni cu biografii onorabile până au căzut în păcat. Pentru ei nu s-au strâns semnături și nici nu se agită politrucii care speră într-un profit electoral din susținerea pușcăriașilor din fotbal. Eroii care nu-și asumă greșelile sunt lamentabili și pun sub semnul întrebării chiar realizările lor anterioare. Toată agitația asta în jurul necazului prin care trece Popescu îi face rău chiar lui. Dacă ar suporta cu demnitate perioada de penitență impusă de Justiție n-ar pierde din strălucirea câștigată pe stadion. Și, poate, într-o zi va urca iarăși pe piedestalul pe care singur l-a distrus…
Ștefan RADU