Un „meniu”… pe cinste!

Eugen VERMAN

Maria și Ileana au venit la tîrg. E joi și e și 8 Martie. De faptul că e 8 martie nu se „sinchisesc”. N-au habar de așa ceva. În schimb, joia – fie iarnă, fie vară, fie ger, fie căldură mare – vin la tîrg la Bacău. Pentru a mai vedea ce mai e nou și, desigur, pentru a-și face unele cumpărături. Maria și Ileana sînt mamă și fiică. Maria, să aibă vreo 45 de ani, e mama Ilenei. Ileana, să aibă vreo 25 de ani, e fiica Mariei, dar e și mama a patru copii de-acasă. Casa lor e la Răcătău, cum îmi spun, dar cînd le privesc mai atent și le întreb dacă nu cumva îs din Sohodol, îmi răspund afirmativ. Știu satul acela, e un sat de oameni nevoiași, ultima oară am fost acolo cu vreo cinci ani în urmă, era vară și o tornadă „adevărată” s-a abătut peste sat distrugînd o mulțime de cocioabe, unele chiar case în toată regula… „De unde ai ghicit că sîntem din Sohodol…?”, m-a întrebat Maria, iar eu le-am răspuns, zîmbind, că după… culoare. Da, acolo locuiesc mulți rromi, oameni harnici, cuminți, la locul lor, cu mulți am stat de vorbă și atunci, în vara aceea, erau speriați și disperați că furtuna le distrusese casele și acareturile, dar erau și încrezători că în cele din urmă își vor face altele, că viața așa e, și cu bine, și cu rău, așa mi-a spus un ins înalt, solid, care-și ridicase o casă arătoasă, dar i-o distrusese tornada. Acum, Maria și Ileana s-au oprit la magazinul din piață și mama a întrebat, cuviincios, dacă au în galantare tacîm de pui și, cum au primit răspunsul afirmativ, după ce s-au sfătuit preț de cîteva clipe Ileana a cumpărat patru pungi și au dat să iasă din magazin, cînd maică-sa și-a amintit de ceva și s-a întors și a cerut și ea o pungă. Atunci am întrebat-o cum mai e viața pe la Sohodol, e grea, tare grea, mi-a spus, și a completat: „Da’ ce, crezi că a fost vreodată bună…?”. Norocul lor e că soțul Ilenei muncește în Italia și trimite bani, vine o dată pe an acasă și, de cîte ori a fost, fiică-sa a mai făcut cîte un copil, acum are patru, or să meargă să le cumpere și pîine de-aia mare, neagră, „coloarea noastră”, glumește ea, și o să le mai cumpere și bomboane cu mentă, că de-alea le plac, și alte de-astea. Și se vor bucura tare, mai ales cînd din tacîmurile acestea vor face borș și tocană cu cartofi mulți și vor mînca bine, vreo două zile vor uita de fasole și urzici, așa se bucură Maria, mama Ilenei, de felul lor din Răcătău, sau din Horgești sau, mai bine zis, din Sohodol…-aia mare, neagră

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!