Un meșter…

Eugen VERMAN

Se întîmplă ca ori de cîte ori intru în atelierul unde lucrează domnul Serafim Enășel să-mi amintesc de un alt atelier și de un alt meșter, care se numea Ion Ciurea și căruia noi îi spuneam, simplu, Bădia. Atelierul lui era o căsoaie așezată chiar în colțul străzii noastre, urcai, pînă să deschizi ușa, vreo cinci sau șase trepte, iar acolo, în încăperea aceea mare și întunecoasă, te întîmpina un om înalt, ciolănos, cu fața mai tot timpul foarte serioasă, care te lua, imediat, la rost : „Iar ai spart-o… De data asta chiar că nu ți-o mai fac!”. Așa era Bădia, se răstea la noi și, pînă la urmă, tot ne lipea și ne umfla mingea aceea din gumă roșie pe care îi dădusem, tot lui, cu trei ceasuri mai înainte, un leu. Bădia făcea de toate – de la mingi din cauciuc la reparatul pompelor de apă; de la bobinaj de motoare la reparat aparate de radio sau difuzoare… Atelierul său semăna cu un mare depozit de cauciucuri, piese de rable auto, patefoane și aparate de radio și multe, multe altele…
Acum, să revin la „Nenea Serafim”, cum îi spune Mihnea, copilul de-o șchioapă, domnului Serafim Enășel. Sigur, în atelierul său predomină aparatajul electrocasnic fabricat de cunoscuta și prestigioasa firmă Electroargeș – aspiratoare de praf, incubatoare etc. Dar tot pe aici mai vezi și alte obiecte la care nici nu te aștepți – un fier de călcat, un storcător de fructe, un aparat de radio… „Nenea Serafim” e unul dintre acei oameni rari care nu spun „nu pot”, el îi ajută pe toți cei care-i calcă pragul. Și să vă mai spun un secret : nu ia bani de la nimeni pentru așa ceva. Ca „fizic” nu seamănă nici pe departe cu Bădia, omul acela de la care cumpăram noi, cînd eram copii, mingile de gumă roșie și care se spărgeau în orice spin și pe care tot el ni le repara. Domnul Serafim Enășel e un bărbat nu prea înalt și nici prea slab, tînăr, cu fața liniștită, cuminte, de om de la țară, crescut în bunul simț și înțelegerea de acolo. Eram la el în atelier – încăpere modernă, luminoasă, de la parterul unui bloc din zona Pieții centrale a Bacăului – cînd, într-o zi, i-a bătut la ușă un ins cu un elicopter – jucărie, desigur – în mînă. Omul a intrat sfios și i s-a adresat : „M-a trimis un prieten la dumneavoastră… Nepoțelul i-a rupt jucăriei ăsteia o aripă și niște fire… Plătesc cît îmi cereți, numai reparați-o…!”. Domnul Enășel a lăsat deoparte piesa la care tocmai lucra, a luat obiectul pe care-l adusese cetățeanul acela și, în cîteva minute, l-a reparat. Și nu i-a luat nici un ban.
Acesta e „Nenea Serafim!” De fapt, e jurist, a terminat, cu cîțiva ani în urmă, Dreptul. Dar preferă să lucreze la această firmă. âl pasionează ceea ce face, căci prima meserie o practică de zeci de ani. Acum, mi-a mai spus că sîmbătă va merge la plantat arbori într-o pădure. Nu, nu-i vorba de pădurea lui, pe care nici n-o are… „Am un fost coleg de școală la partidul ecologist. M-a întrebat dacă nu mi-ar surîde un sfîrșit de săptămînă la pădure, mai aparte, adică la sădit arbori, a completat fostul meu coleg. Bineînțeles că i-am spus că merg, la urma-urmei a sădi arbori în pădure e și o datorie cetățenească! Eu îs crescut la țară și știu ce comoară de preț e pădurea. Abia aștept să merg!”.ceea ce face, căci prima meserie o practică de zeci de ani. Acum, mi-a mai spus că sîmbătă va

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!