Un obicei unic în județ, păstrat de sute de ani

Focul învierii la Poiana Sărată
• o tradiție a locului păstrată cu sfințenie de localnici spune că focul aprins în noapte învierii trebuie să fie înalt cît turla bisericii n în felul acesta, spun sătenii, oamenii se purifică, iar tinerii care poartă pică fetelor, le aruncă porțile în foc

Un obicei aparte, vechi de sute de ani, face ca slujba de înviere de la Poiana Sărată să capete semnificații deosebite. Tradiții ancestrale legate de întîmplările biblice premergătoare crucificării Mîntuitorului stau la baza acestor obiceiuri cultivate și păstrate doar în satul Poiana Sărată. Cu aproape o săptămînă înainte de înviere, flăcăii din sat aduc lemne pentru focul care se va aprinde în curtea bisericii cu jumătate de oră înaintea miezului nopții. Povestea focului din noaptea de înviere de la Poiana Sărată își are rădăcinile în întîmplările dinainte de crucificarea lui Iisus. Cu puțin înainte ca acesta să fie dus la judecată în fața lui Ana și Caiafa, Domnul l-a avertizat pe sfîntul Petru că se va lepăda de trei ori de el pînă la cîntatul cocoșilor în cursul zilei în care va fi crucificat. Sfîntul nu l-a crezut, dar în ziua aceea, el stătea și se încălzea la foc. A fost văzut de o slujnică și acuzat de trei ori la rînd că face parte dintre ucenicii „galileanului”, și de tot atîtea ori Petru a negat. Atunci a cîntat cocoșul, iar Sfîntul Petru și-a amintit de prezicerea lui Iisus și, spun cărțile sfinte, acesta s-a căit. „Focul care se aprinde în noaptea de înviere în curtea bisericii din Poiana Sărată este cunoscut, iar oamenii vin din localitățile din jur și chiar din alte localități anume pentru a asista la sluijba de aici. Coloana de mașini cu credincioși veniți din altă parte depășește un kilometru în lungime. Cert este că focul, dacă este bine făcut, arde și a doua zi. Este focul purificării ce trebuie să ajungă în înălțime turla bisericii, iar în vechime, pentru că acum s-a pierdut obiceiul acesta, flăcăii care erau supărați pe fetele care-i refuzaseră la joc, le aruncau în acest foc porțile sau băncile din fața porților”, ne-a povestit preotul Ioan Bitir despre tradiția de înviere din satul Poiana Sărată.

Obicei care a supraviețuit prin negura vremurilor

Poiana Sărată este singurul sat din județul Bacău unde există obiceiul aprinderii focului în curtea bisericii, în noaptea de înviere. Aceasta pentru că locuitorii au fost, încă din timpuri străvechi, mocani, adică oieri. Bătrînii povestesc și azi că obiceiul focului este atît de vechi, încît nimeni nu poate da o dată exactă a începuturilor acestei datini. Aceștia își amintesc poveștile în care străbunii lor, mocanii, coborau de la munte la șes în noaptea de înviere, cu mieii în căruțe și aprindeau în mijlocul satului un foc mare cît biserica. Mieii erau sacrificați după tot ritualul și fripți la proțap. La foc se adunau toate rudele oierilor care mîncau carnea proaspăt friptă. Noaptea de înviere era momentul în care mocanii coborau de la munte pentru prima dată în acel an și se revedeau cu familiile lor. Acesta este și motivul pentru care biserica satului Poiana – Sărată poartă și azi denumirea de „Biserica Neamului”. Obiceiul revederii sătenilor cu rudele lor în jurul focului, în noaptea de înviere, s-a păstrat pînă azi. „Noi sîntem atît de legați de tradițiile acestui sat, încît nu acceptăm sub nici o formă să se piardă. Le-am moștenit de la părinți și de la bunici, și le transmitem și noi mai departe. încă de la începutul Săptămînii Mari, feciorii satului aduc cu căruțele trunchiuri groase de copaci pentru a pregăti focul. Paștele, Crăciunul și Sîntilia, sărbătoarea satului, sînt pentru noi sacre”, ne-a explicat inginerul Nicolae Vrânceanu, fiu al satului. (Mirela ROMANEȚ, Olimpia FILIP)o, cod „focu1” – Focul trebuie să fie înalt pînă

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!