Un om și epoca sa

Mihai BUZNEA

Despre cei trecuți în amintire, numai de bine! Sau deloc. Un sondaj de opinie pe care l-am întreprins ieri, ad-hoc, printre băcăuani, mi-a relevat un fapt ale cărui constatări pot fi valabile și pentru alte situații-eveniment cu conotații speciale: uitarea, necunoașterea, idiferența. întrebarea adresată preopinenților a fost una simplă și directă: ce semnificații istorice și politice are, pentru români, 26 ianuarie? Cei mai mulți au ridicat din umeri, alții m-au privit cu ochi întrebători, și doar doi sau trei s-au dovedit a fi pe subiect: e ziua de naștere a fostului dictator comunist Nicolae Ceaușescu. Mi-am redemonstrat, astfel, că memoria obiectivă, dar și cea afectivă, a conaționalilor mei este marcată de o amnezie specifică vizavi de momente de referință ale existenței noastre pentru că, pur și simplu, nu au relevanță în ecuația propriilor criterii valorice.
întrebarea e, totuși: merită să-l reținem în memorie și să ne raportăm la evenimentul evocat? îndeobște, se spune, atunci cînd se iau în discuție conotațiile legate de viața unei personalități: dacă ar fi trăit, astăzi ar fi aniversat… atîția ani de viață. Așadar, Nicolae Ceaușescu ar fi împlinit, astăzi, 90 de ani. în urmă cu nouă decenii, pe 26 ianuarie 1918, se năștea la Scornicești cel ce avea să domine și să marcheze puternic destinele comuniste ale țării și, implicit, ale majorității dintre noi. Personalitate proeminentă, dar și controversată. Adulată sau contestată. Lider comunist de marcă și conducător suprem aproape un sfert de secol, timp în care și-a propus să recroiască din temelii destinele țării și ale poporului său, convins că aceasta e calea și adevărul și viața – spre a parafraza un precept biblic. Citînd, în context, și un vers celebru în epocă despre „opera măreață” a celui ce se identifica cu năzuințele și crezul celor mulți: „Ceaușescu cel Frumos/ A întors țara pe dos”.
Construcțiile megalomanice și metamorfozarea conștiințelor pentru crearea omului nou constructor devotat al socialismului și comunismului victorios au fost obsesiile „menirii sale istorice”. Pentru a căror împlinire a nesocotit tradiții, tendințe, condiții și legități în care acea lume ideală spre care pretindea că ne poartă era doar o himeră. Omul se naște și moare egal, dar nu trăiește egal cu ceilalți. Ceaușescu pretindea că poate schimba acest adevăr indubitabil. Dar și că poate edifica o societate perfectă, cu relații de armonie și justiție socială, care să ne ofere binefacerile inegalabile ale Paradisului Roșu. False iluzii. Viziuni și aspirații utopice. Sfidarea legilor firii. Creații fantasmagorice. Evenimentele din decembrie ’89, cu momentele lor sublime și deopotrivă tragice, au demolat toate acele aberații hipnotice și ne-au readus în realitatea obiectivă. Am rămas cu simbolurile calpe ale anilor de regim totalitar, precum nesocotirea dreptului sacru la proprietate, de libertate a conștiinței, ale epocii de aur și megaspectacolelor omagiale, ale mesajelor și telegramelor de felicitare prin care eram obligați să ne exprimăm sentimentele de dragoste, admirație și adîncă prețuire pentru conducătorul glorios. El, „Supremul”, le întruchipa pe toate acestea în mintea sa bolnavă de supraom, obligîndu-ne să-l percepem ca atare și să-i recunoaștem meritele. Canalul Dunăre Marea – Neagră, metroul bucureștean, trasfăgărășanul, Casa poporului, zecile de mii de blocuri, ca și alte „ctitorii mărețe” sînt realități obiective, dar ele nu definesc un om, ci un popor care s-a jertfit pentru ele. Ne reprezintă, adică, pe noi, generațiile de sacrificiu.
în pofida tuturor acestor distorsiuni nefirești, 26 ianuarie rămîne, totuși, o zi cu semnificații istorice aparte și care nu vor dispărea pentru că poartă, în trecerea anilor, simbolurile orizonturilor roșii și numele celui care le-a dominat: Nicolae Ceaușescu. Parafrazîndu-l pe celebrul filozof și eseist Petre Țuțea, am putea spune: Ceaușescu nu a fost cel ce se credea a fi; Ceaușescu a fost cel ce credem noi despre el… ușescu. Mi-am redemonstrat, astfel, că memoria obiectivă,

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!