Un cartoi cit o caramida cu goluri mi-a stat pe masa aproape o saptamina. Titlul ei – “Gulagul din umbra palmierilor” de Doru Ciucescu – nu ma ispitea la lectura, eu stiind mult prea multe despre gulagurile europene (URSS, România, Polonia, Bulgaria, Jugoslavia, Ungaria, Cehoslovakia, RDG). Multe dintre ororile acestor tragedii umane le-am trait chiar eu sau rude dragi de-ale mele. Amintirile acestei groaznice perioade istorice imi dau fiori si astazi. Deschizind pagina de garda vad, insa, ca e un roman. Ei, asta-i alta gisca! Si-atunci citesc cu osirdie, citesc cu o curiozitate crescinda. E un roman fluviu. Ba chiar mai mult; e o carte document. Inclin sa cred ca personajele literare sint, mai degraba, suport pentru a pune in lumina cruda si sub o lupa maritoare documente ale tiraniilor cu atestat juridic si a ilustra tragediile lumii europene. Doru Ciucescu nu e un Soljenitin. Are, totusi, un talent remarcabil in a transfera documentele real-istorice in viziuni, discutii, comportamente si consecinte reactive in viata personajelor. In fapt, este vorba de o casa din Casablanca unde se aduna oameni din gulagul european si pun in valoare istorica evenimentele din tarile socialiste. Istoricul il excedeaza adeseori pe literat si doar experienta indelungata a autorului in ale scrisului reuseste sa tina vie atentia cititorului. Asta pentru ca, oricine ai fi, nu trebuie sa ignori cea mai cumplita tragedie, de factura shakespeareana, cu popoare intregi in rolul principal, nu doar cu citiva nobili sau regi nebuni. Gulagul e un caz unic pe plan mondial-de nu cumva chiar pe plan cosmic. Minciuna si tirania au fost bolile noastre fatale, nu cancerul. Acum nu le mai simtim, le-am integrat. Dar, ne sapa pe dinauntru, ne spurca, ne vlaguieste. Autorul romanului nu poate trece peste aceste nefaste consecinte, aducatoare de dementa. Fauna romanesca, insa, pare mult mai calma, mai spiritualizata privita prin ochelarii domnului profesor universitar Doru Ciucescu. Domnia sa nu ezita si nu evita intelegerea cutremuratoare a lumii, iar sfisierea valurilor ei negre il incita benefic sa releve acele momente care rup, care intrerup cursul istoriei “Breaking points” numesc psihologii americani aceste socuri, unde cumpana dintre bine si rau, neant si fiinta, stiut si imprevizibil sint in opozitia cea mai precara, mai primejduita, mai pe muchia cutitului care desparte haul de zidire. Cine se inarmeaza cu rabdarea de a citi romanul nu-i in pierdere. Cistiga contactul izbavitor cu nelinistea.
Vasile PRUTEANU
Lasă un răspuns