Universul Thaliei

Locul unde poveștile fac parte din viață

Val Mănescu

• Stars of Theatre Artists in Recital

Pe scurt, GALA STAR a început în ultima zi de vineri din martie și, așa cum e obiceiul la români, cu o jumătate de oră întîrziere, dar ce contează cîteva zeci de minute în eternitatea universului și-a timpului?! Cuvîntările oficiale au fost concise și n-au conținut nimic despre concepția evenimentului, despre istoria manifestărilor teatrale similare organizate în Bacău, sau despre eforturi, bîrfe și cîrcoteli. Sătui de contestații și jigniri, cei doi directori ai Teatrului au preferat explicațiilor – care, oricum, ar fi fost inutile pentru ignoranți și rău-voitori -, urările simple de bun venit către spectatori. Oficialii au fost cît se poate de oficiali. Sobrietatea momentului a fost marcată cu un foc de artificii care a umplut sala cu miros de praf de pușcă
(de parcă mai era nevoie!). La primul spectacol am numărat, printre femeile frumoase și bărbații eleganți din sală, patru actori de la teatrul-gazdă. Am aflat că ceilalți erau în repetiții: își pregăteau deja monologurile pentru ediția viitoare a Galei.

* * * Primul concurent. Timp de o oră și douăzeci de minute, un actor din Brăila a tăiat respirația spectatorilor cu un show insolit pe un text al scriitorului evreu-rus Daniil Harms. Ciprian Nicolăiasa ne-a făcut să rîdem și să ne întristăm, a făcut pantomimă și balet cu mobilitate și haz și a tăcut exact cînd trebuia, fără să dea impresia că ne este superior. A făcut toate astea (utilizînd și elementele unei remarcabile scenografii) convingător, cu simplitate și respect pentru text și spectator, ca un actor aproape de desăvîrșire. Păcat că vocea de cap îi diminuează celelalte incontestabile disponibilități interpretative. Dar, într-o viață nu poți să le ai chiar pe toate.
Durata aplauzelor : 1 min. 25 sec.

* * În partea a doua a serii, primul recital în afară de concurs. Pe un text abstract și, firește, fără mesaj dramatic, Victoria Cociaș – de la Teatrul Nottara – a prestat un recital neconvingător, complicat artificial de elemente scenotehnice digitale menite să demonstreze savant că absurdul face parte nu numai din viață, ci și din dorința de a rupe gura tîrgului… O interpretare în fals, pe care Mircea Albulescu ar fi numit-o actoriceală, cu gestualitate deplasată, cu mișcare scenică schematică, dublată de un smiling profesional cabotin și nesincer. Ne-am resemnat: fiind niște amărîți de provinciali, asta merităm.
Durata aplauzelor: 0 min. 35 sec.

ZIUA A DOUA, SÎMBĂTĂ

* * * * * Memorabile cele 90 de minute în care Mircea Albulescu s-a întîlnit cu băcăuanii prinși în mrejele Thaliei. Domnul Profesor a predat în forță, la 11 dimineața, lecția Teatrul din viață – viața din teatru, și i-a reînvățat arta de a trăi. Secretul: comunicarea sinceră. Cei care n-au fost prezenți au ce regreta.

* * Ala Menșicov, din Chișinău, cu studii de actorie la Moscova, era așteptată ca o revelație. Mai ales că anunța capitolul Jaqueline din piesa Femeile lui Picasso, de Brian Mc.Avera. Am văzut aplicate în recitalul ei învățăturile pe care le dădea Stranislavski actorilor acum mai bine de o sută de ani: fiecare gest motivat de un gînd, determinat de trăiri și rigori impuse, excluzînd orice improvizație. Actorul e unealta regizorului. Ce și cît îi spune el să simtă, atît are voie interpretul să simtă. Gesturi largi, frazare apoteotică, mișcare ilustrativă a stărilor. Notabilă atitudinea scenică figurînd imagini din lucrări celebre din opera lui Picasso: Odalisca, Mater Dolorosa sau Femeile din Alger. A fost o lecție de actorie clasică, excesiv de explicită. De parcă Peter O’Toole sau Jack Nicholson sau Robert de Niro nu ar fi existat.
Durata aplauzelor: 0 min. 40 sec.

* * * * „S-a-nchis Europa! ” – ne-a făcut cu ochiul Adrian Văncică, și l-am crezut. A spus-o simplu, fără emfază, omenește. A comunicat cu sala firesc, subtil, dinamic și energic. A ironizat, ne-a făcut complicii lui, s-a auto-persiflat, a dansat, a făcut jonglerii ca un clovn veritabil, a cîntat la un saxofon inexistent, a mimat credibil situații și stări. Textul Angajați-l pe clovn, după Matei Vișniec, s-a potrivit mănușă pe ansamblul excepționalelor calități de expresie ale actorului. O putere de comunicare rar întîlnită, dublată de infinite și armonioase resorturi interpretative a generat dese aplauze la scenă deschisă. Cînd, dezamăgit că n-a reușit să mimeze ploaia, a rostit : Ultima mea picătură pentru voi se va scurge, toți cei aflați în sală l-au crezut.
Durata aplauzelor: 1min. 45 sec.

* * * Francis Dubusset de la Theatre Vichy – Franța a susținut un recital-dizertație în limba franceză, tradus parțial prin mijloace video. A fost o lecție de zbor pentru oameni, preluată, chipurile, dintr-un manuscris găsit pe o navă scufundată la două sute de ani după Marele Potop. Luînd în răspăr tipicul monoton al prezentărilor publicitare, cu fina ironie specifică teatrului parizian, cu – în aparență, nevinovată naturalețe, pendulînd între o simplitate jucată și sobrietatea doctă. Econom în mișcări, înarmat cu o convingătoare tehnică didactică, ne-a făcut să visăm pentru 35 de minute că am putea zbura.
Durata aplauzelor: 1min. 35 sec.

* * Hors concours, seara s-a încheiat cu Cearcănul de lîngă soare, un colaj clasic de poezie populară de iubire, susținut frenetic și laborios de Irina Movilă. Actingul a fost împănat cu incantații, descîntece, vrăji și blesteme și cu tot arsenalul gestual și expresiv pe care-l dobîndesc studenții în primii ani de studiu. Recitalul a fost un model perfect de academism tern, greu de îngurgitat de către un public obișnuit să perceapă mai curînd emoții similare cu cele din viața de zi cu zi, decît să asiste la zbuciumul sentimentaloid al unei fecioare, să zicem, pierdută în nebunia dorinței.
Durata aplauzelor: 1min. 10 sec.

ZIUA A TREIA, DUMINICĂ

* * Iona lui Ilie Gheorghe, un spectacol care a împlinit zece ani de reprezentații, a fost un regal de actorie clasică pentru admiratorii genului. Într-o scenografie funcțională, cu gesturi ilustrative, deseori tautologice, actorul craiovean a părut un fruntaș muncitor al cuvîntului. Într-o rutină desăvîrșită a frazat patetic, ca la lecțiile de dicțiune, cu îngroșări și acute specifice slujbelor religioase. Au dominat, într-o monotonie substanțială, trimiterile scolastice la simboluri.
Durata aplauzelor: 1min. 05 sec.

** Mălina Petre, directoarea teatrului din Reșița, a interpretat un text dramatic pe o temă actuală: iubirea pe care trebuie s-o avem pentru semenii noștri handicapați. Deoarece eroina era chiar mama unui copil suferind de sindromul Down, actrița în cămașa de noapte a țipat, supărată, mai tot timpul la spectatori, atunci cînd nu a hohotit patetic sau n-a șuierat neinteligibile șoapte. De fapt, femeia povestea despre copilul ei bolnav mintal ca un alienat. Nici n-am mai numărat bîlbele după ce am ajuns la cifra cinci.
Durata aplauzelor: 1min.

* * * * Revelația zilei a fost același Ilie Gheorghe, revenit pe scenă cu un recital în afara concursului, un excelent colaj din Caragiale combinat cu perle rostite în Parlament de aleșii actuali. În vervă, hazliu și motivat de text, olteanul și-a arătat adevărata valoare. A cucerit sala cu subtilități gestuale, cu subînțelesuri inteligente și cu o frazare impecabilă care amintea de neuitatul Ion Finteșteanu fără cunoscuta-i nazalizare.
Durata aplauzelor: 1min. 20 sec.

Mai sînt încă trei zile de teatru la GALA STAR din Bacău. Căutați Teatrul Bacovia. E locul unde poveștile fac parte din viață.uzelor: 0 min. 40 sec.

* * * * „S-a-nchis Europa! ”

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!