Urmele Maicii Domnului, la 25 kilometri de Bacău

Ceața se lasă repede, dimineața, peste culmile Măgurei. Chiar și așa, drumul pînă la Schitul Doamnei nu este unul greu. Te împovărează doar serpentinele ce însoțesc șoseaua spre Onești. Cînd ai trecut de ele, la kilometrul 25, vezi indicatorul și o pantă ce se desprinde de șosea și pare a urca spre pădurile din zona Săndulenilor. Așa cum scrie pe plăcuță, te îndrumă spre modestele chilii ce alcătuiesc obștea celui mai apropiat schit de municipiul Bacău.
Simplitatea cu care ești întîmpinat încă de la poartă te copleștește. Un gard din lemn desparte curtea interioară de pădurea și terenurile virane împrejmuitoare. Bisericuța, tot din lemn, impresionează puternic prin dimensiunile ei mici, la fel ca și corpul de chilii, în care își duc traiul de zi cu zi cîteva maici. Persoane care au jurat să-și închine viața lui Dumnezeu și al căror program începe la ora 7.00 și se încheie tîrziu, după miezul nopții, o dată cu rugăciunile ce vestesc sfîrșitul slujbei de priveghere. Pentru oamenii adunați de la Prisaca, Sănduleni sau Enăchești, aceste amănunte contează prea puțin. Așa cum nu mai interesează nici incendiile ce au ars din temelie biserica schitului. E 1 octombrie, iar obștea s-a pregătit pentru a prăznui „Acoperămîntul Maicii Domnului”, adică hramul bisericii. Iar acesta e cel mai important lucru. Așa că, deși este ora 8.00, dimineața, toată lumea este în plină mișcare. încet, mașinile încep a curge, una după alta, în curtea schitului. Din Bacău, Vaslui sau Vrancea. Creștinii mai matinali s-au apucat să dea o mînă de ajutor maicilor. Unii au aranjat mesele pentru praznicul ce va fi oferit tuturor credincioșilor la sfîrșitul slujbei. Este o zi importantă, iar pentru creștinii din zonă, o sărbătoare de asemenea anvergură nu poate fi trecută cu vederea. „Am venit cu mașina, alături de un verișor de-al meu. Cum era să nu vin?! E hramul mănăstirii și vine și preotul nostru din Sănduleni. Așa că am venit și noi”, mi-a explicat Marin Vasile, de 82 de ani. Bătrînul se ține bine. Ca el, alte cîteva zeci de persoane care au umplut sfîntul lăcaș.
Momentul important avea să aibă loc la ora 9.45. Atunci, pădurea ce mărginește schitul spre miazăzi a început să răsune de cîntări creștinești. O maică sprintenă a pornit să tragă clopotele. Pe poarta mănăstirii și-au făcut intarea o mulțime de credincioși, alături de icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului din Sănduleni, și preotul Vasile Puiu. O icoană veche, îmbrăcată în argint, a cărei istorie i-a cucerit pe oamenii din zonă. „Icoana Maicii Domnului datează de pe la 1800. A făcut parte din fondul fostei biserici din Sănduleni. Cînd acea biserică a început să se distrugă, toate icoanele au fost duse în casa unei bătrîne din sat. La un moment dat, a izbucnit un incediu și toate icoanele au pierit, cu o singură excepție. Cea a Maicii Domnului. Eu am găsit-o în podul casei bătrînei. Era cu fața în jos. Cînd am întors-o, avea urme de lacrimi. Și nu erau făcute de pictor”, ne-a explicat preotul Puiu.
Evlavia oamenilor față de relicva sfîntă de la Sănduleni pare profund întemeiată, în opinia preotului. „Se pare că a fost pictată la Lavra Pecerskaia. Este soră cu icoana de la Vladimirești. Cînd am fost într-un pelerinaj acolo, am văzut că erau identice. De cînd am adus-o în biserică și am făcut pelerinaje cu ea prin zonă, au încetat inundațiile. Are și urmele unor lacrimi. Cu siguranță n-au fost pictate și nici nu s-a turnat ulei pe ea. Oameni locului au văzut că, pînă acum, de cîte ori ploua, erau inundații. De cînd este scoasă în procesiune icoana, Maica Domnului ne-a ocrotit”, a mai spus preotul din Sănduleni.
Cuvintele și lămuririle părintelui s-au dovedit a fi mai mult decît autentice în clipa în care mulțimea de credincioși s-a îndreptat spre icoană pentru a i se închina și a o săruta. Copii și bătrîni, creștinii nu mai contesc cu rugăciunile în fața Maicii Domnului. încă de la poartă. Cu greu, icoana a fost pusă în biserică, de unde va fi luată astăzi și întoarsă înapoi la lăcașul nou din Sănduleni.
Credința în puterea Sfintei Fecioare Maria este de nestrămutat la Schitul Doameni. Nici incendiile, nici lipsa banilor sau alte necazuri nu le-au rupt pe maici de aceste locuri. Au început să strîngă bani pentru a pune temelia unei biserici mai mari în dreptul copacului cu trei trunchiuri, aflat la cîțiva pași de actualul lăcaș de cult. Ca și în anii trecuți, este așteptată mila credincioșilor, singurii în putere să îi ajute. Și, cum credința se întemeiază pe speranță, maicilor nu le rămîn decît răbdarea și nădejdea. Poate, într-o zi, va fi mai bine. (Constantin GHERASIM)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!