Vă așteptăm acasă!

Florin CRĂCIUN

Mîine se împlinește o lună de cînd trei jurnaliști români, Marie Jeanne Ion și cameramanul Sorin Dumitru Mișcoci, de la postul Prima TV, și Ovidiu Ohanesian, de la România Liberă, au dispărut în Irak. Anunțată inițial ca o dispariție, răpirea celor trei colegi ai noștri a devenit, în scurt timp, cea mai crudă realitate. Cu fiecare secundă, durerea îmbracă haină de dramă națională. Ultimatumul înaintat de răpitori s-a apropiat de final și trebuie luată o decizie. Tocmai de aceea, pentru a le dovedi solidaritatea de breaslă, ieri, aproape toți jurnaliștii din Bacău au făcut un scut uman în fața Prefecturii, purtînd în mîini fotografiile celor trei colegi. A fost un marș al tăcerii, dar care a dovedit încă o dată că, în fața suferințelor semenilor, dispar orice interese de grup și concurența lasă loc liber solidarității. Fiecare dintre noi, în momentul în care a ales această meserie, a știut, sau a aflat mai apoi, despre riscurile pe care o presupune. Au dovedit-o colegii bătuți în plină stradă, cei amenințați cu moartea și, nu în ultimul rînd, eroii de la Mihăilești. Fiecare dintre aceștia a încercat doar să-și facă meseria. Cu gîndul ăsta au plecat la drum și cei trei colegi. Din păcate, au ales Irakul, unde primejdiile pîndesc la fiecare pas.

Irakul este considerat a fi cel mai periculos loc din lume pentru exercitarea profesiei de jurnalist, ca urmare a numărului mare de ziariști uciși și a numeroaselor răpiri. O mare parte dintre răpiri au avut o motivație economică, răpitorii solicitînd sume de bani în schimbul eliberării ostaticilor străini, jurnaliști sau angajați occidentali în această țară. Unele răpiri au avut o motivație politică, teroriștii revendicînd retragerea trupelor care asigură stabilitatea Irakului sau, cum a fost cazul a doi ziariști francezi, eliminarea unei legi care interzicea folosirea de către fetele de origine islamică a vălului și a altor simboluri religioase ostentative în școlile publice. în cazul nostru, surprinzător, motivația este una politică. Răpitorii vor, nici mai mult, nici mai puțin, decît retragerea trupelor românești din Irak.

Nu trebuie să fii neapărat politician ca să-ți dai seama că această cerere este artificială, din moment ce România are dislocați în Irak mai puțin de 900 de militari, care fac parte din structurile necombatante și care participă la reconstrucția țării. Desigur, despre această răpire s-au făcut mii de speculații. Aseară, după expirarea ultimatumului și în urma semnalelor primite de la aliați, măsura retragerii trupelor din Irak nu era socotită cea mai fericită soluție. în mod sigur, celula de criză a analizat cu rigurozitate toate informațiile de care dispune cînd a luat în calcul această variantă. Astfel, șantajul politic odată exclus, se pare că negocierile se vor duce de acum înainte doar din punct de vedere financiar. Din păcate, fiecare secundă pierdută contează enorm pentru colegii noștri, pe care sperăm să îi revedem vii și nevătămați. Să nu uităm că, numai anul trecut, dintre cei 78 de jurnaliști uciși în timp ce-și exercitau profesia, 23 și-au pierdut viața în Irak, iar alți ziariști au fost răpiți în această țară. Cel mai important este însă că majoritatea au fost eliberați. O rază de speranță și pentru noi.
Helvetica-R eptăm acasă!

Florin CRĂCIUN

Mîine se împlinește o lună de cînd trei jurnaliști români, Marie Jeanne Ion

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!