• la sfîrșitul stagiului militar, cameramanul Marius Curucli și-a legat valiza de coada trenului și a privit cu satisfacție cu s-a făcut țăndări
Dincolo de harnașamentul pe care trebuie să-l alerge de colo-colo la instrucții, soldații în termen mai au un accesoriu de care trebuie să aibă mare grijă, chiar dacă le cam „mănîncă” zilele. Valiza soldatului român este întotdeauna din lemn și cu lacăt pe post de încuietoare. Foarte puțini sînt militarii care, odată liberați, se mai obosesc să-și ducă acasă valiza ce i-a însoțit vreme de-un an. Din această categorie a făcut parte, la vremea cătăniei, Marius Curucli, unul dintre veteranii cameramanilor de la Alfa TV. În 1989, el a plecat în armată cu o valiză făcută la tatăl său, la întreprinderea de avioane. Solidă, cu o încuietoare „beton”, numai bună să țină cel puțin un an. Ba chiar a folosit-o pe post de mașină, cum mulți bărbați povestesc că li s-a întîmplat. În chiar prima lună de armată, caporalui i-a aplicat procedura de rigoare lui Curucli: Ai permis? Da! Atunci, ia mașina și du-te la comandament! Ordinul nu se discută, ci se execută, așa că omul nostru s-a apucat de condus valiza prin dormitor. Episoadele de acest fel se terminau invariabil cu: „N-ai semnalizare, ești amendat cu un pachet de țigări!” Noroc că n-a ținut prea mult perioada de acomodare la glumițele cazone, așa încît soldatul Curucli a scăpat teafăr din șofatul prin „traficul” aglomerat din dormitoare, de pe sub paturi. Ca orice tînăr soldat, actualul cameraman nu și-a iertat valiza și a inscripționat-o intensiv cu tot felul de texte. Pentru că îi plăceau foarte mult, primele texte erau numele unor cîntăreți sau formații, gen Prince, AC-DC, Metallica. Ba, pe interiorul valizei, a scris un text, despre care Curucli auzise că se folosea în Legiunea Străină: „Trăiască moartea, trăiască războiul, trăiască toți mercenarii!”. „Nu țineam poze porno, așa cum aveau toți veteranii”, susține acum cameramanul. Despre spargerile obișnuite, Curucli spune că, la un moment dat se săturase să-i tot lipsească lucruri, așa încît a renunțat la încuietoare în ultimele șase luni de armată.
Pentru cîte a tras din pricina ei, Curucli i-a rezervat valizei o surpriză. După ultima zi sub arme, la plecarea acasă, Marius a legat valiza de ultimul vagon al trenului și a așteptat amuzat să vadă ce pățește „dușmanul” de peste an. „După ce trenul a pornit, a rezistat ea cît a rezistat, dar, după vreo 50 de metri, țăndări s-a făcut!”, povestește cu satisfacție Marius Curucli. (Florin POPESCU)
Lasă un răspuns