Valori de patrimoniu

… Trecutul eroic luminează prezentul

Corneliu CRISTEA

Evenimentele din decembrie 1989 au creat condiții favorabile și pentru interpretarea justă a participării noastre la Campania din Est, românilor căzuți în aceasta și, după întoarcerea armelor, la Herța, Oarba de Mureș, Păuliș, Oradea, Carei, Moisei, Ip și Trăsnea și mai departe pînă în Podișul Boemiei, cu eroi precum Ion Palaghiță, Gheorghe Hilohi, Vasile Apostol, Ivan Boroș, Valeriu Carp, Ioan Fătu, Neculai Irimia-Aldea etc., martiriul la care au fost supuse elitele din diferite domenii, întregitoare de țară, dintre care amintim pe Ion Antonescu, Ilie Șteflea, Nicolae Dăscălescu, Gheorghe Avramescu, Nicolae Șova, Nicolae Ciupercă, Mircea Vulcănescu, Gheorghe Brăteanu, Vasile Voiculescu, Radu Gyr, Grigore Gafencu și alții.
Procesul declanșat la sfîrșitul anului 1989 pentru a înlătura din Europa orînduielile socialiste și comuniste, mai dinamic decît ne-am fi închipuit, a conținut și armata română, care a fost prezentă în toate zonele fierbinți, însă ea a făcut politica țării, a pămîntului natal, comunismul nefiind adus de armată și nici cu aprobarea ei, interesele armatei și ale poporului nefiind vreodată contrare. Chiar dacă armata a fost folosită la fel și fel de munci, ea și-a făcut datoria. Cînd febra retrocedărilor a cuprins țara, militarii ar fi putut cere cîte ceva: Giurgiu, Calafat, Mărășești, Oituz, zeci de hidro și termocentrale, combinate industriale, sisteme de irigații, transfăgărășanul, canalul Dunăre – Marea Neagră, porturi, șosele, căi ferate, aeroporturi, metroul etc.; ar fi putut cere pentru că există documente, martori și mărturii, pentru că fără lupta, munca și jertfa lor multe n-ar fi existat, dar nu cer pentru că „unde-i lege nu-i tocmeală” și chiar dacă legea este dură, ei o respectă fiindcă e lege. Militarii de-o viață au învățat că nu de lege trebuie să se teamă, ci de cei chemați să o aplice. Pe fiecare român îl doare ceea ce revendică, pe militari i-au durut și îi doare mereu Țara, ei pe aceasta și-o revendică, pentru că aceasta îi vindecă. Și, astfel, pămîntul amestecat cu multă transpirație s-a așezat peste trupurile multora dintre tineri care nici nu apucaseră să pătrundă în cerințele regulamentelor militare și nici noi încă nu știm pentru ce le-a fost curmată floarea vieții, aceasta numindu-se George-Dorel Nechita, Ciprian Pintea, Marius-Costel Hasan, Hristache Iancu, Veronica Popa, Petrică Ladaru, Eugen Antal, Vasile Bânțu, Ștefan Petrea, Nicolae Monoreanu, Sabin-Fănică Agachi și multe, multe altele, mare păcat de tinerețea lor!
Deopotrivă, la 17 mai trăim unul din praznicele împărătești – ânălțarea Domnului, sărbătoare închinată celei de-a doua entități componente a Sfintei Treimi, precum și Ziua Eroilor (în baza înaltului Decret Regal nr. 3530 din 24 august 1920). Respectîndu-se tradiția, se va organiza – la Mormîntul Ostașului necunoscut, la cimitirele și monumentele comemorative de război, procesiuni militare și religioase în cadrul cărora se vor depune coroane și jerbe de flori, se vor face pelerinaje istorice la locurile în care s-au desfășurat mari bătălii, vor avea loc evocări specifice. Este cuviincios să ne amintim și de personalitatea generalului Radu R. Rosetti, pînă acum singurul ostaș membru al Academiei Române, care ne-a îmbogățit cu spusele: „Mare și neînsemnat de înălțătoare a fost pilda ce ne-a dat acei strămoși pe care nici sabia, nici focul, nici sila sufletească nu a putut a-i face să-și părăsească meleagurile sau să-și schimbe limba, obiceiurile, portul și credința. Un neam nu poate avea conștiință de sine decât dacă își cunoaște trecutul”. (Va urma).
oc evocări specifice. Este cuviincios să ne amintim

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!